Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru tiv

TIV, tivuri, s. n. Margine a unui obiect de stof─â, de p├ónz─â etc., ├«ndoit─â ╚Öi fixat─â printr-o cus─âtur─â pentru a ├«mpiedica destr─âmarea ╚Ťes─âturii. ÔÇô Et. nec.
TIV, tivuri, s. n. Margine a unui obiect de stof─â, de p├ónz─â etc., ├«ndoit─â ╚Öi fixat─â printr-o cus─âtur─â pentru a ├«mpiedica destr─âmarea ╚Ťes─âturii. ÔÇô Et. nec.
TIV, tivuri, s. n. Marginea ├«ndoit─â ╚Öi fixat─â printr-o cus─âtur─â a unui obiect de p├«nz─â, f─âcut─â pentru a ├«mpiedica destr─âmarea ╚Ťes─âturii. ÔŚŐ Fig. Pe un mic petec de cer albastru... st─âruia, o gean─â de lumin─â vie, care f─âcea un tiv ro╚Öcat acoperi╚Öului ├«nalt de nouri fumurii ╚Öi ├«ndesa╚Ťi. CAMIL PETRESCU, O. I 325.
tiv s. n., pl. t├şvuri
tiv s. n., pl. t├şvuri
TIV s. 1. tivitur─â, (pop.) refec, (├«nv. ╚Öi reg.) tiveal─â, (reg.) refec─âtur─â, roit, tighel, (prin nordul Mold. ╚Öi nordul Transilv.) rub─â╚Ť, (├«nv.) omet. (~ la o rochie prea lung─â.) 2. paspoal, tivitur─â. (Jachet─â cu ~ de catifea.)
TIV ~uri n. ├Ändoitur─â f─âcut─â de-a lungul marginii unor confec╚Ťii ╚Öi fixat─â printr-o cus─âtur─â (pentru a preveni destr─âmarea). ~ la rochie. /Orig. nec.
tiv n. f├ó╚Öie cu care se termin─â poalele unei rochi. [Tras din tiv├Č].
tiv n., pl. ur─ş (var. din tighel). Tivitur─â, refec, margine tivit─â: tiv lat, ├«ngust.
TIV s. 1. tivitur─â, (pop.) refec, (├«nv. ╚Öi reg.) tiveal─â, (reg.) refec─âtur─â, roit, tighel, (prin nordul Mold. ╚Öi nordul Transilv.) rub─â╚Ť, (├«nv.) omet. (~ la o rochie prea lung─â.) 2. paspoal, tivitur─â. (Jachet─â cu ~ de catifea.)

Tiv dex online | sinonim

Tiv definitie

Intrare: tiv
tiv substantiv neutru