Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru titulatur─â

TITULAT├ÜR─é, titulaturi, s. f. 1. Mod de a se intitula al cuiva sau a ceva. 2. Totalitatea titlurilor pe care are dreptul s─â le poarte o persoan─â, o institu╚Ťie etc. ÔÇô Din fr. titulature.
TITULAT├ÜR─é, titulaturi, s. f. 1. Modul de a se intitula al cuiva sau a ceva. 2. Totalitatea titlurilor pe care are dreptul s─â le poarte o persoan─â, o institu╚Ťie etc. ÔÇô Din fr. titulature.
TITULAT├ÜR─é, titulaturi, s. f. Mod de a se intitula (v. intitulare); (concretizat) titlu. Ast─âzi to╚Ťi scriitorii Republicii r├«vnim la titulatura de scriitor popular. SADOVEANU, E. 86.
titulat├║r─â s. f., g.-d. art. titulat├║rii; pl. titulat├║ri
titulat├║r─â s. f., g.-d. art. titulat├║rii; pl. titulat├║ri
TITULATÚRĂ s. v. denumire, nume, numire.
TITULATÚRĂ s.f. 1. Mod de a (se) intitula. 2. Totalitatea titlurilor pe care are dreptul să le poarte cineva; titlu (1). [< germ. Titulatur].
TITULATÚRĂ s. f. mod de a (se) intitula; totalitatea titlurilor pe care le are o persoană, o lucrare etc. (< fr. titulature, germ. Titulatur)
TITULAT├ÜR─é ~i f. 1) Mod de intitulare a unei persoane ├«ntr-o institu╚Ťie. ~ de director. 2) Totalitate a titlurilor pe care le de╚Ťine cineva. 3) Func╚Ťie, post sau rang pe care ├«l ocup─â cineva. /<fr. titulature, germ. Titulatur
titulatur─â f. mod de a se intitula. Titulatura de origin─â str─âin─â a suferit la noi vicisitudini din ce ├«n ce mai ├«njositoare. Termeni ca jup├ón, chir, cocon, cari odinioar─â erau rezerva╚Ťi membiilor societ─â╚Ťii ├«nalte, au dec─âzut treptat p├ón─â la clasele cele mai de r├ónd, devenind, din ilustre titluri de noble╚Ť─â, ni╚Öte formule banale de cele mai multe ori luate ├«n b─âtaie de joc. E de observat ├«ns─â c─â aceast─â decaden╚Ť─â nÔÇÖa atins titulatura de ba╚Ötin─â rom├óneasc─â (ca domn).
*titulat├║r─â f., pl. ─ş (germ. titulatur. Cp. cu claviatur─â). ├Äntitulare, modu de a se ├«ntitula: titulatura ├«mp─âratulu─ş Austrii─ş era foarte lung─â.
titulatur─â s. v. DENUMIRE. NUME. NUMIRE.

Titulatur─â dex online | sinonim

Titulatur─â definitie

Intrare: titulatur─â
titulatur─â substantiv feminin