TITULARIZÁ, titularizez, vb. I. Tranz. A numi pe cineva ca titular al unui post (în care funcționa până atunci în mod provizoriu). – Din fr. titulariser.

TITULARIZÁT, -Ă, titularizați, -te, adj. (Despre persoane) Care a devenit titular al postului în care funcționa până atunci în mod provizoriu. – V. titulariza.

TITULARIZÁ, titularizez, vb. I. Tranz. A numi pe cineva ca titular al unui post (în care funcționa până atunci în mod provizoriu). – Din fr. titulariser.

TITULARIZÁT, -Ă, titularizați, -te, adj. (Despre persoane) Care a devenit titular al postului în care funcționa până atunci în mod provizoriu. – V. titulariza.

TITULARIZÁ, titularizez, vb. I. Tranz. (Rar) A confirma pe cineva ca titular într-un post deținut pînă atunci numai ca suplinitor.

titularizá (a ~) vb., ind. prez. 3 titularizeáză

titularizá vb., ind. prez. 1 sg. titularizéz, 3 sg. și pl. titularizeáză

titularizát adj. m., pl. titularizáți; f. sg. titularizátă, pl. titularizáte

TITULARIZÁ vb. v. definitiva.

TITULARIZÁ vb. I. tr. (Rar) A numi, a face pe cineva titular al unui post. [< fr. titulariser].

TITULARIZÁ vb. tr. a numi (pe cineva) titular (1) al unui post. (< fr. titulatiser)

A TITULARIZÁ ~éz tranz. rar (persoane) A face titular; a numi definitiv într-un post deținut anterior temporar. /<fr. titulariser

TITULARIZA vb. a definitiva. (A ~ pe cineva în învățămînt.)