titularizare definitie

16 definiții pentru titularizare

TITULARIZÁ, titularizez, vb. I. Tranz. A numi pe cineva ca titular al unui post (în care funcționa până atunci în mod provizoriu). – Din fr. titulariser.
TITULARIZÁRE, titularizări, s. f. Acțiunea de a titulariza și rezultatul ei. – V. titulariza.
TITULARIZÁ, titularizez, vb. I. Tranz. A numi pe cineva ca titular al unui post (în care funcționa până atunci în mod provizoriu). – Din fr. titulariser.
TITULARIZÁRE, titularizări, s. f. Acțiunea de a titulariza și rezultatul ei. – V. titulariza.
TITULARIZÁ, titularizez, vb. I. Tranz. (Rar) A confirma pe cineva ca titular într-un post deținut pînă atunci numai ca suplinitor.
titularizá (a ~) vb., ind. prez. 3 titularizeáză
*titularizáre s. f., g.-d. art. titularizắrii; pl. titularizắri
titularizá vb., ind. prez. 1 sg. titularizéz, 3 sg. și pl. titularizeáză
titularizáre s. f., g.-d. art. titularizării; pl. titularizări
TITULARIZÁ vb. v. definitiva.
TITULARIZÁRE s. v. definitivare.
TITULARIZÁ vb. I. tr. (Rar) A numi, a face pe cineva titular al unui post. [< fr. titulariser].
TITULARIZÁRE s.f. Acțiunea de a titulariza și rezultatul ei. [< titulariza].
TITULARIZÁ vb. tr. a numi (pe cineva) titular (1) al unui post. (< fr. titulatiser)
A TITULARIZÁ ~éz tranz. rar (persoane) A face titular; a numi definitiv într-un post deținut anterior temporar. /<fr. titulariser
TITULARIZA vb. a definitiva. (A ~ pe cineva în învățămînt.)

titularizare dex

Intrare: titulariza
titulariza verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: titularizare
titularizare substantiv feminin