Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

16 defini╚Ťii pentru titularizare

TITULARIZ├ü, titularizez, vb. I. Tranz. A numi pe cineva ca titular al unui post (├«n care func╚Ťiona p├ón─â atunci ├«n mod provizoriu). ÔÇô Din fr. titulariser.
TITULARIZ├üRE, titulariz─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a titulariza ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. titulariza.
TITULARIZ├ü, titularizez, vb. I. Tranz. A numi pe cineva ca titular al unui post (├«n care func╚Ťiona p├ón─â atunci ├«n mod provizoriu). ÔÇô Din fr. titulariser.
TITULARIZ├üRE, titulariz─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a titulariza ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. titulariza.
TITULARIZ├ü, titularizez, vb. I. Tranz. (Rar) A confirma pe cineva ca titular ├«ntr-un post de╚Ťinut p├«n─â atunci numai ca suplinitor.
titularizá (a ~) vb., ind. prez. 3 titularizeáză
*titularizáre s. f., g.-d. art. titularizắrii; pl. titularizắri
titulariz├í vb., ind. prez. 1 sg. titulariz├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. titularize├íz─â
titularizáre s. f., g.-d. art. titularizării; pl. titularizări
TITULARIZÁ vb. v. definitiva.
TITULARIZÁRE s. v. definitivare.
TITULARIZÁ vb. I. tr. (Rar) A numi, a face pe cineva titular al unui post. [< fr. titulariser].
TITULARIZ├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a titulariza ╚Öi rezultatul ei. [< titulariza].
TITULARIZÁ vb. tr. a numi (pe cineva) titular (1) al unui post. (< fr. titulatiser)
A TITULARIZ├ü ~├ęz tranz. rar (persoane) A face titular; a numi definitiv ├«ntr-un post de╚Ťinut anterior temporar. /<fr. titulariser
TITULARIZA vb. a definitiva. (A ~ pe cineva ├«n ├«nv─â╚Ť─âm├«nt.)

Titularizare dex online | sinonim

Titularizare definitie

Intrare: titulariza
titulariza verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: titularizare
titularizare substantiv feminin