titubant definitie

6 definiții pentru titubant

TITUBÁNT, -Ă, titubanți, adj. (Livr.) Bălăbănit2, nesigur, tremurător. – Din fr. titubant.
TITUBÁNT, -Ă, titubanți, -te, adj. (Franțuzism) Bălăbănit2, nesigur, tremurător. – Din fr. titubant.
titubánt (livr.) adj. m., pl. titubánți; f. titubántă, pl. titubánte
titubánt adj. m., pl. titubánți; f. sg. titubántă, pl. titubánte
TITUBÁNT, -Ă adj. (Franțuzism) Cu mers nesigur, care se împleticește pe picioare; bălăbănit, tremurător, nesigur. [< fr. titubant].
TITUBÁNT, -Ă adj. cu mers nesigur, care se împleticește pe picioare; tremurător. (< fr. titubant)

titubant dex

Intrare: titubant
titubant adjectiv