TITRÁ, titrez, vb. I. Tranz. 1. A determina proporția de aur, de argint etc. dintr-un aliaj. 2. A determina prin analiză volumetrică concentrația unei soluții. 3. A da un titlu (într-un ziar, într-o revistă etc.). – Din fr. titrer.

TITRÁ, titrez, vb. I. Tranz. 1. A determina proporția de aur, de argint etc. dintr-un aliaj. 2. A determina prin analiză volumetrică concentrația unei soluții. – Din fr. titrer.

titrá (a ~) (ti-tra) vb., ind. prez. 3 titreáză

titrá vb. (sil. -tra), ind. prez. 1 sg. titréz, 3 sg. și pl. titreáză

TITRÁ vb. I. tr. 1. A determina proporția de aur, de argint etc. dintr-un aliaj. 2. A determina proporția componenților dintr-o substanță. [< fr. titrer].

TITRÁ vb. tr. 1. a da, a acorda un titlu (1, 2). 2. (despre ziare) a pune un titlu. 3. (chim.) a determina titrul unei soluții, unui aliaj. 4. (cinem.) a imprima pe peliculă traducerea dialogurilor din versiunea originală a unui film. (< fr. titrer)

A TITRÁ ~éz tranz. (soluții, substanțe, aliaje etc.) A supune unei analize speciale (pentru a determina concentrația). /<fr. titrer

țítră, țítre, s.f. (înv.) lămâie.

titrá vb. I A da un titlu (într-un ziar, revistă etc.) ◊ „Cei 24 de copii sunt, cum titrează ziarul austriac «Volksstimme», victimele setei de profit.” Sc. 3 IX 72 p. 6 (din fr. titrer; DN3 – alt sens)