titirez definitie

14 definiții pentru titirez

TITIRÉZ, titirezi, s. m. 1. Partea inferioară, de formă conică, a fusului de tors, care, prin greutatea sa, face ca fusul să se învârtească mai ușor și uniform. 2. Jucărie mică făcută din lemn, din os, din metal etc., în formă de con și cu un vârf ascuțit, care se poate roti pe o suprafață plană; sfârlează. 3. Bățul de sub coșul morii, care lovește teica pentru a face să treacă grăunțele între pietrele morii; hădărag. [Pl. și: (n.) titirezuri] – Et. nec.
TITIRÉZ, titirezi, s. m. 1. Partea inferioară, de formă conică, a fusului de tors, care, prin greutatea sa, face ca fusul să se învârtească mai ușor și uniform. 2. Jucărie mică făcută din lemn, din os, din metal etc., în formă de con și cu un vârf ascuțit, care se poate roti pe o suprafață plană; sfârlează. 3. Bățul de sub coșul morii, care lovește teica pentru a face să treacă grăunțele între pietrele morii; hădărag. [Pl. și: (n.) titirezuri] – Et. nec.
TITIRÉZ, titirezi, s. m., și titireze, s. n. 1. Partea de jos, de formă conică, a fusului de tors, care, prin greutatea sa, face ca fusul sâ se învîrtească mai ușor; p. ext. jucărie care are această formă; sfîrlează, prîsnel. Titirez-rez, Calcă pe retez (Cîntarul). GOROVEI, C. 58. ◊ (În metafore și comparații, sugerînd ideea de iuțeală, mai ales în legătură cu verbe de mișcare) Vorbise așezat, potolit, dar cu o neclintire în glas care-l făcu pe Vasile să se învîrte pe scăunel ca un titirez. DUMITRIU, N. 241. Fusesem pe coclauri cu un mare naturalist, mititel și iute ca un titirez. HOGAȘ, M. N. 99. Cum gioacă de frumușel, dragu mamei!!... parcă-i un titirez! ALECSANDRI, T. I 161. (Cu aluzie la dimensiunile mici ale obiectului) Copilul rămîne titirez ori ghebos, ori cu altă sminteală și pricină. MARIAN, NA. 337. 2. Bățul de sub coșul morii, care lovește teica pentru a face să treacă grăunțele între pietre; hădărag.
!titiréz1 (sfârlează, piesă la moară) s. m. / s. n., pl. titirézi/titirézuri
titiréz2 (bibilică) (reg.) s. m., pl. titirézi
titiréz s. m./s. n., pl. titirézi/titiréze
TITIRÉZ s. 1. v. prâsnel. 2. prâsnel, sfârlează, (înv. și reg.) sfârlă. (~ cu care se joacă copiii.) 3. (TEHN.) hădărag, (reg.) bătăiuș, băteală, ciocot, mână, pârpăriță, terteleac, (prin Bucov.) scuturător. (~ la coșul morii.)
TITIRÉZ s. v. teică.
TITIRÉZ1 ~i m. 1) Jucărie în formă de con cu vârf ascuțit care, fiind răsucită bine și lăsată să cadă pe o suprafață plană, își continuă mișcarea de rotație păstrându-și echilibrul; prâsnel; sfârlează. 2) Capătul conic din partea de jos a fusului de tors; prâsnel; sfârlează. 3) fig. Persoană vioaie și sprintenă. /cf. alb. tir
TITIRÉZ2 ~uri n. Bățul de sub coșul morii care lovește teica pentru a face să treacă grăunțele între pietre. /cf. alb. tir
titirez n. 1. bățul care, scuturat de piatra alergătoare a morii, mișcă într’una teica, ca să facă să cază boabele în moară; 2. jucărie de copii, sfârlează: mă sucește ca pe un titirez AL. [Și chichirez: cf. ceh. TITĬERA (TITĬERKA), jucărie de copii (probabil onomatopee)].
titiréz n., pl. e și urĭ (cuv. rom. de forma luĭ chichirez, huhurez, tuturez, tutururigă, buburuz, în care e o răd. imitativă și un sufix -rez, -ruz. E rudă și cu ceh. tetera, jucărie, cu sîrb. titrati se, a-șĭ bate joc, și cu ngr. tuturizo și tsitsirizo, dîrdîĭ). Sfîrlează, jucărie care se compune dintr’o rotiță străbătută de o osie fixată în ĭa și care stă în echilibru cînd o învîrteștĭ răpede. Un băț care se mișcă necontenit de învîrtiturile petreĭ rîșnitoare la moară (V. hadarag). Fig. Iron. Om prea scund: ce titirez!
titirez s. v. TEICĂ.
TITIREZ s. 1. prisnar, prîsnel, sfîrlează, (reg.) măciucă. (~ la fusul de tors.) 2. prîsnel, sfîrlează, (înv. și reg.) sfîrlă. (~ cu care se joacă copiii.) 3. (TEHN.) hădărag, (reg.) bătăiuș, băteală, ciocot, mînă, pîrpăriță, terteleac, (prin Bucov.) scuturător. (~ la coșul morii.)

titirez dex

Intrare: titirez (pl. -i)
titirez pl. -i
Intrare: titirez (pl. -uri, -e)
titirez pl. -uri, -e
titirez pl. -uri, -e