titanit definitie

10 definiții pentru titanit

TITANÍT, titanituri, s. n. Silicat natural de calciu și de titan1, de culoare galbenă, verzuie sau brună, folosit ca piatră semiprețioasă. – Din fr. titanite.
TITANÍT, titanituri, s. n. Silicat natural de calciu și de titan1, de culoare galbenă, verzuie sau brună, întrebuințat ca piatră semiprețioasă. – Din fr. titanite.
TITANÍT, titanituri, s. n. Silicat natural de calciu și de titan, de culoare galbenă, verzuie sau brună, întrebuințat ca piatră semiprețioasă.
titanít s. n., pl. titaníturi
titanít s. n., pl. titaníturi
TITANÍT s. v. sfen.
TITANÍT s.n. Silicat natural de calciu și de titan, întrebuințat ca piatră semiprețioasă; sfen. [< fr. titanite].
TITANÍT s. n. 1. silicat natural de titan și de calciu, piatră semiprețioasă; sfen. 2. aliaj dur cu carburi metalice, concreționat. (< fr. titanite)
TITANÍT ~uri n. 1) Mineral de culoare galbenă, brună sau verde, întrebuințat ca piatră semiprețioasă și ca materie primă pentru obținerea oxidului de titan; sfen. 2) Piatră semiprețioasă corespunzătoare. /<fr. titanite
TITANIT s. (MIN.) sfen.

titanit dex

Intrare: titanit
titanit substantiv neutru