Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru titanit

TITAN├ŹT, titanituri, s. n. Silicat natural de calciu ╚Öi de titan1, de culoare galben─â, verzuie sau brun─â, folosit ca piatr─â semipre╚Ťioas─â. ÔÇô Din fr. titanite.
TITAN├ŹT, titanituri, s. n. Silicat natural de calciu ╚Öi de titan1, de culoare galben─â, verzuie sau brun─â, ├«ntrebuin╚Ťat ca piatr─â semipre╚Ťioas─â. ÔÇô Din fr. titanite.
TITAN├ŹT, titanituri, s. n. Silicat natural de calciu ╚Öi de titan, de culoare galben─â, verzuie sau brun─â, ├«ntrebuin╚Ťat ca piatr─â semipre╚Ťioas─â.
titan├şt s. n., pl. titan├şturi
titan├şt s. n., pl. titan├şturi
TITAN├ŹT s. v. sfen.
TITAN├ŹT s.n. Silicat natural de calciu ╚Öi de titan, ├«ntrebuin╚Ťat ca piatr─â semipre╚Ťioas─â; sfen. [< fr. titanite].
TITAN├ŹT s. n. 1. silicat natural de titan ╚Öi de calciu, piatr─â semipre╚Ťioas─â; sfen. 2. aliaj dur cu carburi metalice, concre╚Ťionat. (< fr. titanite)
TITAN├ŹT ~uri n. 1) Mineral de culoare galben─â, brun─â sau verde, ├«ntrebuin╚Ťat ca piatr─â semipre╚Ťioas─â ╚Öi ca materie prim─â pentru ob╚Ťinerea oxidului de titan; sfen. 2) Piatr─â semipre╚Ťioas─â corespunz─âtoare. /<fr. titanite
TITANIT s. (MIN.) sfen.

Titanit dex online | sinonim

Titanit definitie

Intrare: titanit
titanit substantiv neutru