titanic definitie

14 definiții pentru titanic

TITÁNIC, -Ă, titanici, -ce, adj. Care aparține titanilor2, privitor la titani2; care are puteri sau proporții extraordinare, uriaș, extraordinar, gigantic. – Din fr. titanique.
TITÁNIC, -Ă, titanici, -ce, adj. Care aparține titanilor2, privitor la titani2; care are puteri sau proporții extraordinare, uriaș, extraordinar, gigantic. – Din fr. titanique.
TITÁNIC, -Ă, titanici, -e, adj. Care are putere sau proporții de titan. Geniul titanic al lui Rubens. GHEREA, ST. CR. II 89. Nu răscoli cu-atîta Grozavă ușurință titanica turbare Ce-n așchii sclipitoare gîndirea mi-o sfăramă. EMINESCU, O. IV 64.
titánic adj. m., pl. titánici; f. titánică, pl. titánice
titánic adj. m., pl. titánici; f. sg. titánică, pl. titánice
TITÁNIC adj. colosal, extraordinar, gigantic, uriaș. (Eforturi ~.)
TITÁNIC s., adj. v. portlandian.
TITÁNIC, -Ă adj. De titan; extraordinar, uriaș; titanesc, titanian. [Cf. fr. titanique].
TITÁNIC2, -Ă adj. de titan, gigantesc; titanesc. (< fr. titanique)
TITÁNIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de titani; propriu titanilor. /<fr. titanique
titanic a. gigantic.
*titánic, -ă adj. (vgr. titanikós). Gigantic: muncă titanică. Adv. A munci titanic.
TITANIC adj. colosal, extraordinar, gigantic, uriaș. (Eforturi ~.)
TITANIC s., adj. (GEOL.) portlandian. (Straturi ~.)

titanic dex

Intrare: titanic
titanic adjectiv