Dicționare ale limbii române

6 definiții pentru tisău

TISĂU s. v. chimir, șerpar.
tisắu (-sáie), s. n. – (Trans.) Chimir, șerpar. – Var. tiusău. Mag. tüszö (Tiktin).
tisắŭ, V. tĭusăŭ.
tĭusắŭ și tis- n., pl. ăĭe (ung. tüszö). Trans. P. P. Chimir.
tisău s. v. CHIMIR. ȘERPAR.
tisău, tisauă, s.f. – (reg.) Curea, șerpar, chimir: „Află ea că biciul este ținut sub cheie, în lada mare de fier și cheia este tot timpul în tisăul bărbatului” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 42); „Tisău tău cel bumbdít / Tăt în sânge-i tăvălit; / Și cureaua ta cea lată / Tătă-i în sânge-ngropată” (Țiplea, 1906: 505). (Trans., Maram.). – Din magh. tüszö „șerpar” (Scriban; Tiktin, cf. DER, MDA).

Tisău dex online | sinonim

Tisău definitie

Intrare: tisău
tisău