TISULÁR, -Ă, tisulari, -e, adj. (Anat.) Care aparține țesuturilor, privitor la țesuturi. – Din fr. tissulaire.

TISULÁR, -Ă, tisulari, -e, adj. (Anat.) Care aparține țesuturilor, privitor la țesuturi. – Din fr. tissulaire.

tisulár adj. m., pl. tisulári; f. tisuláră; pl. tisuláre

tisulár adj. m., pl. tisulári; f. sg. tisuláră, pl. tisuláre

TISULÁR, -Ă adj. (Anat.) Referitor la țesuturi, al țesuturilor. [Cf. fr. tissulaire].

TISULÁR, -Ă adj. (anat.) referitor la țesuturi. (< fr. tissulaire)

TISULÁR ~ă (~i, ~e) anat. Care ține de țesuturi; propriu țesuturilor. /<fr. tissulaire

tisulár, -ă adj. (biol.) Referitor la țesuturi ◊ „Studiile [...] au urmărit evoluția fenomenelor de îmbătrânire, atât la nivel subcelular, celular, tisular, cât și al întregului organism [...]” Sc. 16 XII 84 p. 2 (cf. fr. tissulaire; DN3)