TIRĂNÉSC, -EÁSCĂ, tirănești, adj. (Înv.) Tiranic. – Tiran + suf. -esc.

TIRĂNÉSC, -EASCĂ, tirănești, adj. (Înv.) Tiranic. – Tiran + suf. -esc.

TIRĂNÉSC, -EÁSCĂ, tirănești, adj. (Învechit) Tiranic. Numai ca să împlinească Pofta sa cea tirănească: Să petrec tot cu oftări. CONACHI, P. 112.

TIRĂNÍ, tirănesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A tiraniza. Cred că tirăniți pe bieții romîni. ODOBESCU, S. II 11. ♦ Refl. A se chinui, a se canoni. Și-ncepu-ntîi bogăția să exprime într-aceste Că nemărginitul bine numai ea în lume este... Fără dînsa orișicine pre pămînt să tirănește. PANN, P. V. II 23.

TIRĂNÍ, tirănesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A tiraniza. ♦ Refl. A se chinui, a se canoni. – Din tiran.

tirănésc (înv.) adj. m., f. tirăneáscă; pl. m. și f. tirănéști

tirănésc adj. m., f. tirăneáscă; pl. m. și f. tirănéști

TIRĂNÉSC adj. v. despotic, dictatorial, samavolnic, satrapic, tiranic.

TIRĂNÍ vb. v. asupri, exploata, împila, împovăra, năpăstui, oprima, oropsi, persecuta, prigoni, teroriza, tiraniza, urgisi.

*tiránic, -ă adj. (vgr. și ngr. tyrannikós). Relativ la tiran, la tiranie: lege, putere tiranică. Despotic, autoritar, crud: domnie tiranică. Fig. Puternic, irezistibil: farmecu tiranic al frumusețiĭ. Adv. În mod tiranic. – În L. V. -ánic și -ănésc.

*tiranisésc v. tr. (ngr. tyrannizo, aor. -ánnisa). Tratez cu tiranie (cu cruzime). V. refl. Avaru se tiranisește. – Și *tiranizez (fr. tyranniser). Și tirănesc (Pan).

tirănesc adj. v. DESPOTIC. DICTATORIAL. SAMAVOLNIC. SATRAPIC. TIRANIC.

tirăni vb. v. ASUPRI. EXPLOATA. ÎMPILA. ÎMPOVĂRA. NĂPĂSTUI. OPRIMA. OROPSI. PERSECUTA. PRIGONI. TERORIZA. TIRANIZA. URGISI.