tirs definitie

10 definiții pentru tirs

TIRS, tirsuri, s. n. 1. Toiag simbolic, împodobit cu viță-de-vie și având în vârf un con de pin, cu care era înfățișat zeul Dionysos și cei care îl însoțeau. 2. Inflorescență în formă de con de brad. – Din fr. thyrse.
TIRS, tirsuri, s. n. 1. Toiag simbolic, împodobit cu viță de vie și având în vârf un con de pin, cu care era înfățișat zeul Dionysos și cei care îl însoțeau. 2. Inflorescență în formă de con de brad. – Din fr. thyrse.
TIRS, tirsuri, s. n. Toiag simbolic al zeului Bacchus, împodobit cu viță de vie și în vîrf cu un con de pin. Făclii, tirsuri în mîini ține. VĂCĂRESCU, P. 176.
tirs s. n., pl. tírsuri
tirs s. n., pl. tírsuri
TIRS s.n. 1. Toiag lung cu care era înfățișat zeul Bachus, împodobit cu frunze de iederă și de viță de vie și în vârf cu un con de pin. 2. (Bot.) Inflorescență în formă de con de brad. [Pl. -suri. / < fr. thyrse, lat. thyrsus, gr. thyrsos].
TIRS s. n. 1. toiag împodobit cu frunze de viță, de iederă și în vârf cu un con de pin, purtat de zeul Dionysos; ferulă (1). 2. inflorescență în formă de con de brad. (< fr. thyrse, lat. thyrsus, gr. thyrsos)
TIRS ~uri n. 1) mit. Toiag simbolic ornat cu frunze de viță de vie, cu care este înfățișat, de obicei, zeul Bachus. 2) bot. Inflorescență în formă de con de brad. /<ngr. thirsos, lat. thyrsus, fr. thyrse
tirs n. 1. Mit. suliță, împrejmuită cu viță și iederă, cu care bacantele erau înarmate; 2. Bot. dispozițiunea florilor în formă de piramidă, ca la liliac.
*tirs n., pl. urĭ (vgr. thýrsos). Bastonu bacantelor (un băț cu cucuruz de brad în vîrf și învălătucit în viță și ederă). Bot. Așezarea florilor în forma cucuruzuluĭ de brad, ca la liliac, castan ș. a.

tirs dex

Intrare: tirs
tirs substantiv neutru