TIREO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) glanda tiroidă”. [Pron. -re-o-, var. tiro-. / < fr. thyréo-, cf. gr. thyra – ușă].

TIRO- v. tireo-.

TIREO-/TIRO- elem. „scut”, „tiroidă”. (< fr. thyréo, thyro-, cf. gr. thyreos)

TIRO- elem. tireo-.

Tiro = Tyro.

TIRO- „glandă tiroidă, tiroidian”. ◊ gr. thyra „ușă” > fr. thyro-, engl. id., it. tiro- > rom. tiro-. □ ~id (v. -id), adj., s. f., 1. adj., Referitor la tiroidă; sin. tiroidian. 2. s. f., Glandă endocrină situată pe partea anterioară a laringelui; ~ptoză (v. -ptoză), s. f., tireoptoză*; ~tomie (v. -tomie), s. f., tireotomie*; ~trop (v. -trop), adj., s. n., tireotrop*.