TIRIGHÍE s. f. (Și în formele tireghie, tirigie) Substanță cu gust acru și cu aspect sticlos, care rămîne pe pereții butoaielor după ce s-a scos vinul (și care se folosește în vopsitorie sau pentru acrit mîncările); tartru. Prafurile se plămădesc în borș, iar firele se fierb intr-o apă acrită cu tirigie și piatră acră muiată în apă caldă. PAMFILE-LUPESCU, CROM. 143. – Variante:
tireghíe, tirigíe s. f.
tireghíe (-íi), s. f. –
1. Drojdie, tartru, depunere, scursură. –
2. Piatră, mălură. –
3. Tartrat, acid de potasiu. –
4. Funingine. –
5. Apă de ploaie care se scurge cu multă tulbureală. –
Var. (s)t(e)reg(h)ie, (s)tirigie, st(e)revie, stirevie.
Ngr. τρυγία „drojdie” (Scriban; Gáldi 262),
cf. bg. trigija „piatră”.
Var. cu v sînt
înv. și reproduc pronunțarea lui γ
ngr. Celelalte ipoteze sînt improbabile: din
lat. *stilligĭa (Cihac, I, 264; Koerting 9053; împotrivă, Densusianu, Rom., XXXIII, 286); din
lat. *stiliginea, contaminare a lui stilla cu fuligineus (Giuglea, Cercetări, 20; Tiktin; Candrea),
cf. ribagorz. estellesin; de la stiricidium (REW 8266).
tirighíe saŭ
st- și (Vl.)
tîrghíe f. (ngr. și vgr. trygia, drojdie de vin, d. bg. trýgos, strugure cules, ngr. „culesu viilor”; bg. trigia). Tartru (depus pe doagele butoaĭelor orĭ pe clondire). Funingine lucitoare ca smoala. Coaja care se formează pe suprafața ceaĭuluĭ cînd se răcește (V.
mîzgă). Negreală care se scurge din streșini. – Și
steregíe, treghíe. În Maram.
stregíe, la Dos.
sterevíe, stervíe și
stirevíe. La Vicĭu
sterégie și
stirégie, negreală din streșinĭ. Forma
tirighíe în rev. I. Crg. 1911, 159 (Olt.) și Univ. 1922, 14 Apr. 4, 8, ĭar
tîrghíe în Univ. 5 Sep. 1938, 4, 3.