tiriachiu definitie

10 definiții pentru tiriachiu

TIRIACHÍU, -ÍE, tiriachii, adj. (Înv. și reg.) Amețit (de băutură sau de substanțe narcotice). [Pr.: -ri-a-] – Din tc. tiryaki.
TIRIACHÍU, -ÍE, tiriachii, adj. (Înv.) Amețit (de băutură sau de substanțe narcotice). [Pr.: -ri-a-] – Din tc. tiryaki.
TIRIACHÍU, -ÍE, tiriachii, adj. (Învechit) Amețit (de băutură sau de substanțe narcotice). Toată brasla veselă și ușoară a vînătorilor, începînd de la vătaful Pasache și pînă la tiriachiul Cafe-subțire, îți va răspunde în cor cu o păcălitură vînătorească. ODOBESCU, S. III 49. A fost prea tiriachiu de tutun și de băuturi spirtoase. GORJAN, H. IV 122.
tiriachíu (înv., reg.) (-ri-a-) adj. m., f. tiriachíe; pl. m. și f. tiriachíi
tiriachíu adj. m. (sil. -ri-a-), f. tiriachíe; pl. m. și f. tiriachíi
TIRIACHÍU adj. v. indispus, mahmur.
TIRIACHÍU ~e (~i) înv. Care se află în stare de buimăceală (din cauza băuturii); buimăcit. /<turc. tiryaki
tiriachiu a. și m. care bea afion, beat, amețit de vin: la dânsele mă uitam tiriachiu, în cap cu fumul PANN [Turc. TIRIAKI, băutor de opiu].
teriachíŭ și tiriachíŭ, -íe adj. și s. (turc. tiriaki). Care bea opiŭ. Fig. Cam beat, gata de ceartă (Od. Pseud. 51).
tiriachiu adj. v. INDISPUS. MAHMUR.

tiriachiu dex

Intrare: tiriachiu
tiriachiu adjectiv
  • silabisire: -ri-a-