Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

16 defini╚Ťii pentru tireghie

TIREGH├ŹE s. f. v. tirighie.
TIRIGH├ŹE s. f. (Pop.) Substan╚Ť─â sedimentar─â cu aspect sticlos, cu gust acru, r─âmas─â pe pere╚Ťii butoaielor dup─â ce s-a scos vinul ╚Öi folosit─â ├«n vopsitorie sau pentru acrit m├ónc─ârurile; tartru. [Var.: (pop.) tiregh├şe, tirig├şe s. f.] ÔÇô Din ngr. trigh├şa.
TIRIG├ŹE s. f. v. tirighie.
TIREGH├ŹE s. f. v. tirighie.
TIRIGH├ŹE s. f. Substan╚Ť─â sedimentar─â cu aspect sticlos, cu gust acru, r─âmas─â pe pere╚Ťii butoaielor dup─â ce s-a scos vinul ╚Öi folosit─â ├«n vopsitorie sau pentru acrit m├ónc─ârurile; tartru. [Var.: (pop.) tiregh├şe, tirig├şe s. f.] ÔÇô Din ngr. trigh├şa.
TIRIG├ŹE, s. f. v. tirighie.
TIREGH├ŹE s. f. v. tirighie.
TIRIGH├ŹE s. f. (╚śi ├«n formele tireghie, tirigie) Substan╚Ť─â cu gust acru ╚Öi cu aspect sticlos, care r─âm├«ne pe pere╚Ťii butoaielor dup─â ce s-a scos vinul (╚Öi care se folose╚Öte ├«n vopsitorie sau pentru acrit m├«nc─ârile); tartru. Prafurile se pl─âm─âdesc ├«n bor╚Ö, iar firele se fierb intr-o ap─â acrit─â cu tirigie ╚Öi piatr─â acr─â muiat─â ├«n ap─â cald─â. PAMFILE-LUPESCU, CROM. 143. ÔÇô Variante: tiregh├şe, tirig├şe s. f.
TIRIG├ŹE s. f. v. tirighie.
tirigh├şe (pop.) s. f., art. tirigh├şa, g.-d. tirigh├şi, art. tirigh├şei
tirigh├şe s. f., art. tirigh├şa, g.-d. tirigh├şi, art. tirigh├şei
TIRIGH├ŹE s. v. piatr─â de vin, tartru.
tiregh├şe (-├şi), s. f. ÔÇô 1. Drojdie, tartru, depunere, scursur─â. ÔÇô 2. Piatr─â, m─âlur─â. ÔÇô 3. Tartrat, acid de potasiu. ÔÇô 4. Funingine. ÔÇô 5. Ap─â de ploaie care se scurge cu mult─â tulbureal─â. ÔÇô Var. (s)t(e)reg(h)ie, (s)tirigie, st(e)revie, stirevie. Ngr. ¤ä¤ü¤ů╬│╬»╬▒ ÔÇ×drojdieÔÇŁ (Scriban; G├íldi 262), cf. bg. trigija ÔÇ×piatr─âÔÇŁ. Var. cu v s├«nt ├«nv. ╚Öi reproduc pronun╚Ťarea lui ╬│ ngr. Celelalte ipoteze s├«nt improbabile: din lat. *stillig─şa (Cihac, I, 264; Koerting 9053; ├«mpotriv─â, Densusianu, Rom., XXXIII, 286); din lat. *stiliginea, contaminare a lui stilla cu fuligineus (Giuglea, Cercet─âri, 20; Tiktin; Candrea), cf. ribagorz. estellesin; de la stiricidium (REW 8266).
tirigh├şe, tirigh├şi, s.f. (reg.) 1. tartru de acrit m├ónc─ârurile. 2. funingine. 3. depunere la suprafa╚Ťa ceaiului r─âcit. 4. negreal─â de la stre╚Öini.
tirigh├şe sa┼ş st- ╚Öi (Vl.) t├«rgh├şe f. (ngr. ╚Öi vgr. trygia, drojdie de vin, d. bg. tr├Żgos, strugure cules, ngr. ÔÇ×culesu viilorÔÇŁ; bg. trigia). Tartru (depus pe doagele butoa─şelor or─ş pe clondire). Funingine lucitoare ca smoala. Coaja care se formeaz─â pe suprafa╚Ťa cea─şulu─ş c├«nd se r─âce╚Öte (V. m├«zg─â). Negreal─â care se scurge din stre╚Öini. ÔÇô ╚śi stereg├şe, tregh├şe. ├Än Maram. streg├şe, la Dos. sterev├şe, sterv├şe ╚Öi stirev├şe. La Vic─şu ster├ęgie ╚Öi stir├ęgie, negreal─â din stre╚Öin─ş. Forma tirigh├şe ├«n rev. I. Crg. 1911, 159 (Olt.) ╚Öi Univ. 1922, 14 Apr. 4, 8, ─şar t├«rgh├şe ├«n Univ. 5 Sep. 1938, 4, 3.
tirighie s. v. TARTRU.

Tireghie dex online | sinonim

Tireghie definitie

Intrare: tirighie
tirighie substantiv feminin
tireghie
tirigie