tirbușon definitie

11 definiții pentru tirbușon

TIRBUȘÓN, tirbușoane, s. n. Ustensilă casnică formată dintr-o spirală metalică cu un mâner, folosită pentru a scoate dopurile de plută de la sticle; rac2. – Din fr. tire-bouchon.
TIRBUȘÓN, tirbușoane, s. n. Dispozitiv de metal în formă de spirală, prevăzut cu un mâner, folosit pentru a scoate dopurile de plută de la sticlă; rac2. – Din fr. tire-bouchon.
TIRBUȘÓN, tirbușoane, s. n. Dispozitiv de metal în formă de spirală, prevăzut cu un mîner, cu ajutorul căruia se scot dopurile de plută de la sticle; rac. Toate instrumentele nichelate care alcătuiau trusa de concentrare a domnului comandant:... tirbușon, bricheta cu benzină și fitil, busola în miniatură. C. PETRESCU, Î. I 3. ◊ Loc. adv. În tirbușon = în formă de spirală. Purta un costum... cu pantalonii răsuciți în tirbușon. C. PETRESCU, O. P. I 64.
tirbușón s. n., pl. tirbușoáne
tirbușón s. n., pl. tirbușoáne
TIRBUȘÓN s. destupătoare, (pop.) rac, (reg.) șurubelniță. (~ de dopuri.)
TIRBUȘÓN s.n. Dispozitiv metalic în formă de spirală, folosit pentru a scoate dopurile de plută de la sticle. [< fr. tirebouchon].
TIRBUȘÓN s. n. dispozitiv metalic în formă de spirală folosit pentru scoaterea dopurilor de la sticle. (< fr. tire-bouchon)
tirbușón (-oáne), s. n. – Mic dispozitiv de scos dopuri. – Var. tirbușon. Fr. tire-bouchon.[1]
TIRBUȘÓN ~oáne n. Instrument casnic în formă de spirală de oțel, prevăzut cu un mâner, folosit pentru a scoate dopurile de plută de la sticlele înfundate. /<fr. tire-bouchon
TIRBUȘON s. destupătoare, (pop.) rac, (reg.) șurubelniță. (~ de dopuri.)

tirbușon dex

Intrare: tirbușon
tirbușon substantiv neutru