Dicționare ale limbii române

7 definiții pentru tiratron

TIRATRÓN, tiratroane, s. n. (Fiz.) Triodă cu descărcare în gaz. – Din fr. Thyratron.
TIRATRÓN, tiratroane, s. n. (Fiz.) Triodă cu descărcare în gaz. – Din fr. Thyratron.
tiratrón (-ra-tron) s. n., pl. tiratroáne
tiratrón s. n. (sil. -tron), pl. tiratroáne
TIRATRÓN s.n. (Fiz.) Tub electronic cu trei electrozi, care servește la redresarea curentului alternativ și poate funcționa ca schimbător de frecvență. [< fr. thyratron].
TIRATRÓN s. n. tub electronic cu trei electrozi folosit ca redresor comandat, ca amplificator de curent etc. (< fr. thyratron)
TIRATRÓN (< fr. {i}; {s} gr. thyra „ușă” + fr. [élec]tron) s. n. Tub electronic sau dispozitiv semiconductor cu joncțiuni, având trei electrozi (un anod, un catod și un electron de comandă), care se poate afla în două în două stări stări distincte (de conducție și de blocare), cu durate reglabile; se utilizează ca redresor comandat, ca amplificator de curent mediu în automatizări și acționări electrice etc.

Tiratron dex online | sinonim

Tiratron definitie

Intrare: tiratron
tiratron substantiv neutru
  • silabisire: -tron