tiranizare definitie

2 intrări

19 definiții pentru tiranizare

TIRANIZÁ, tiranizez, vb. I. Tranz. A trata pe cineva în mod tiranic, a se purta ca un tiran (2); a asupri, a teroriza. ♦ Fig. A chinui, a obseda. – Din fr. tyranniser.
TIRANIZÁRE s. f. Acțiunea de a tiraniza și rezultatul ei. – V. tiraniza.
TIRANIZÁ, tiranizez, vb. I. Tranz. A trata pe cineva în mod tiranic, a se purta ca un tiran (2); a asupri, a teroriza. ♦ Fig. A chinui, a obseda. – Din fr. tyranniser.
TIRANIZÁRE s. f. Acțiunea de a tiraniza și rezultatul ei. – V. tiraniza.
TIRANIZÁ, tiranizez, vb. I. Tranz. A trata pe cineva tiranic, a se purta ca un tiran; a asupri, a teroriza. Toptangiul era un om care... tiraniza pe bieții săraci. DEMETRESCU, O. 96. Domnii cei răi, de care Moldova a avut cu prisos, tiranizau pe bieții pămînteni. BĂLCESCU, O. I 119. ◊ Fig. Acum îl tiraniza nevoia absurdă și vinovată s-o resfețe și sub ochii altora. C. PETRESCU, O. P. I 86. S-ar zice că această viziune îl tiranizează, că... nu poate să nu vadă cum se comportă personajele care intră în scenă. IBRĂILEANU, S. 17.
tiranizá (a ~) vb., ind. prez. 3 tiranizeáză
tiranizá vb., ind. prez. 1 sg. tiranizéz, 3 sg. și pl. tiranizeáză
tiranizáre s. f., g.-d. art. tiranizării
TIRANIZÁ vb. 1. v. oprima. 2. v. teroriza.
TIRANIZÁ vb. v. chinui, frământa, obseda, persecuta, preocupa, tortura, urmări.
TIRANIZÁRE s. v. terorizare.
TIRANIZÁ vb. I. tr. A trata cu cruzime pe cineva, a asupri; a teroriza. ♦ (Fig.) A chinui, a obseda. [< fr. tyranniser].
TIRANIZÁRE s.f. Acțiunea de a tiraniza și rezultatul ei. [< tiraniza].
TIRANIZÁ vb. tr. a trata cu cruzime pe cineva; a asupri, a teroriza. ◊ (fig.; despre idei, sentimente etc.) a chinui. (< fr. tyranniser)
A TIRANIZÁ ~éz tranz. 1) (persoane) A trata cu cruzime (ca un tiran); a supune unor chinuri fizice și/sau morale. 2) fig. (despre gânduri, sentimente etc.) A urmări în permanență și în mod neplăcut; a chinui; a munci; a tortura. /<fr. tyranniser
*tiranisésc v. tr. (ngr. tyrannizo, aor. -ánnisa). Tratez cu tiranie (cu cruzime). V. refl. Avaru se tiranisește. – Și *tiranizez (fr. tyranniser). Și tirănesc (Pan).
tiraniza vb. v. CHINUI. FRĂMÎNTA. OBSEDA. PERSECUTA. PREOCUPA. TORTURA. URMĂRI.
TIRANIZA vb. 1. a asupri, a exploata, a împila, a împovăra, a năpăstui, a oprima, a oropsi, a persecuta, a prigoni, a urgisi, (înv. și reg.) a bîntui, (înv.) a obidi, a obijdui, a sili, a supăra, a tiranisi, a tirăni, (fig.) a apăsa, a despuia, a stoarce, a suge, (reg. fig.) a stoci, (înv. fig.) a călca. (A ~ masele.) 2. a teroriza, (înv.) a tiranisi, a tirăni. (De ce îl ~ ?)
TIRANIZARE s. terorizare. (~ cuiva.)

tiranizare dex

Intrare: tiraniza
tiraniza verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: tiranizare
tiranizare substantiv feminin