Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru tiranic

TIR├üNIC, -─é, tiranici, -ce, adj. Care tiranizeaz─â, de tiran; despotic, samavolnic, crud, arbitrar, tiranicesc, tir─ânesc. ÔÖŽ Fig. Care obsedeaz─â, urm─âre╚Öte, chinuie╚Öte; chinuitor, obsedant. ÔÇô Din ngr. tirannik├│s, fr. tyrannique.
TIR├üNIC, -─é, tiranici, -ce, adj. Care tiranizeaz─â, de tiran; despotic, samavolnic, crud, arbitrar, tiranicesc, tir─ânesc. ÔÖŽ Fig. Care obsedeaz─â, urm─âre╚Öte, chinuie╚Öte; chinuitor, obsedant. ÔÇô Din ngr. tirannik├│s, fr. tyrannique.
TIR├üNIC, -─é, tiranici, -e, adj. Care tiranizeaz─â, de tiran; cu caracter de tiran, crud, arbitrar, samavolnic, despotic. Toat─â via╚Ťa sa, c─ârturarul ╚śincai a luptat ├«mpotriva regimului feudal, regim tiranic care l-a aruncat ╚Öi pe el ├«n lan╚Ťuri. SC├ÄNTEIA, 1954, nr. 2908. ÔŚŐ Fig. Inginerul ├«╚Öi descoperi o curiozitate tiranic─â de detectiv. C. PETRESCU, A. 469. Auzind din dep─ârtare Vocea lui tiranic─â To╚Ťi ciulinii pe c─ârare Fug, cuprin╚Öi de panic─â. TOP├ÄRCEANU, B. 46. Ca s─â nu uite dorul lui cel tiranic de a vedea suferiri omene╚Öti, n─âscoci feluri de schingiuiri. NEGRUZZI, S. I 158.
tiránic adj. m., pl. tiránici; f. tiránică, pl. tiránice
tiránic adj. m., pl. tiránici; f. sg. tiránică, pl. tiránice
TIRÁNIC adj. (POL.) despotic, dictatorial, samavolnic, satrapic, (înv.) tiranicesc, tirănesc. (Guvernare ~.)
TIRÁNIC adj. v. chinuitor, obsedant.
TIRÁNIC, -Ă adj. Specific tiranilor, tiraniei; despotic. [< fr. tyrannique].
TIR├üNIC, -─é adj. (despre legi, fapte etc.) specific tiranilor, tiraniei; despotic, crud. ÔŚŐ (fig.) chinuitor, obsedant. (< fr. tyrannique, ngr. tirannikos, lat. tyrannicus)
TIR├üNIC ~c─â (~ci, ~ce) 1) Care ╚Ťine de tiranie; propriu tiraniei; despotic. Regim ~. 2) (despre persoane) Care tiranizeaz─â; cu porniri de tiran; despotic. So╚Ť ~. 3) fig. Care urm─âre╚Öte ├«n permanen╚Ť─â ╚Öi ├«n mod chinuitor; obsedant. Pasiune ~c─â. /<ngr. tirannik├│s, fr. tyrannique
tiranic a. 1. ce ╚Ťine de tiranie; 2. care tiranise╚Öte.
*tir├ínic, -─â adj. (vgr. ╚Öi ngr. tyrannik├│s). Relativ la tiran, la tiranie: lege, putere tiranic─â. Despotic, autoritar, crud: domnie tiranic─â. Fig. Puternic, irezistibil: farmecu tiranic al frumuse╚Ťi─ş. Adv. ├Än mod tiranic. ÔÇô ├Än L. V. -├ínic ╚Öi -─ân├ęsc.
TIRANIC adj. despotic, dictatorial, samavolnic, satrapic, (înv.) tiranicesc, tirănesc. (Guvernare ~.)
tiranic adj. v. CHINUITOR. OBSEDANT.

Tiranic dex online | sinonim

Tiranic definitie

Intrare: tiranic
tiranic adjectiv