tiralior definitie

10 definiții pentru tiralior

TIRALIÓR, tiraliori, s. m. (Înv.) Infanterist însărcinat cu misiuni de cercetare. [Pr.: -li-or] – Din fr. tirailleur.
TIRALIÓR, tiraliori, s. m. Infanterist însărcinat cu misiuni de cercetare. [Pr.: -li-or] – Din fr. tirailleur.
TIRALIÓR, tiraliori, s. m. (Învechit) Soldat care lupta în linia întîi; infanterist. V. pușcaș, trăgător. Dopurile pocnesc, pare c-am fi la un atac de tiraliori, care nu sparie de loc pe bravii convivi. CARAGIALE, M. 216. Se împrospătează mereu liniile împrăștiate și tare primejduite ale tiraliorilor. ODOBESCU, S. III 588. – Pronunțat: -li-or.
tiraliór (înv.) (-li-or) s. m., pl. tiralióri
tiraliór s. m. (sil. -li-or), pl. tiralióri
TIRALIÓR s.m. Soldat din arma infanteriei având misiuni de cercetare; infanterist. [Pron. -li-or. / < fr. tirailleur].
TIRALIÓR s. m. (în trecut) soldat din infanterie însărcinat cu misiunea de cercetare. (< fr. tirailleur)
TIRALIÓR ~i m. înv. Soldat din infanterie însărcinat cu misiuni de cercetare. /<fr. tirailleur
tiraliori m. pl. soldați răsfirați trimiși înainte cu ordinul de a hărțui pe dușmani (= fr. tirailleurs).
*tiraliór m. (fr. tirailleur, d. tirailler, a trage cu pușca fără ordine). Soldat trimes înainte ca să hărțuĭască. Trăgător. În tiraliorĭ, în trăgătorĭ. V. trăgător.

tiralior dex

Intrare: tiralior
tiralior substantiv masculin
  • silabisire: -li-or