Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru tirad─â

TIR├üD─é, tirade, s. f. 1. (Adesea fig.) Parte dintr-un discurs ├«n care oratorul dezvolt─â pe larg (╚Öi cu emfaz─â) o singur─â idee, o tez─â. 2. Fragment dintr-o oper─â literar─â (dramatic─â), de ├«ntindere mai mare, caracterizat printr-o deosebit─â intensitate afectiv─â, spus f─âr─â ├«ntrerupere de unul dintre eroi. ÔÇô Din fr. tirade.
TIR├üD─é, tirade, s. f. 1. (Adesea fig.) Parte dintr-un discurs ├«n care oratorul dezvolt─â pe larg (╚Öi cu emfaz─â) o idee, o tez─â. 2. Fragment dintr-o oper─â literar─â (dramatic─â), de ├«ntindere mai mare, caracterizat─â printr-o deosebit─â intensitate afectiv─â, spus f─âr─â ├«ntrerupere de unul dintre eroi. ÔÇô Din fr. tirade.
TIR├üD─é, tirade, s. f. 1. (Azi mai ales peiorativ) Fragment dintr-un discurs ├«n care un orator dezvolt─â pe larg (╚Öi cu emfaz─â) o idee, o tez─â. Flecari crescu╚Ťi ├«n mole╚Öeala tiradelor de cafenea. C. PETRESCU, C. V. 276. ╚śi-n mintea ta ├«nfierb├«ntat─â Te vezi deodat─â orator: ├Änfl─âc─ârat roste╚Öti tirade, Porne╚Öti mul╚Ťimea dup─â tine; Se-nal╚Ť─â mii de baricade ╚śi cad palatele-n ruine. TOP├ÄRCEANU, S. A. 8. Alecsandri a g─âsit ocazia s─â fac─â o tirad─â cu privire la o chestie de care ├«i ardea inima. IBR─éILEANU, SP. CR. 125. Discursul demagogic al lui Ca╚Ťavencu, plin de ╚Öiretlicuri, de tirade fal╚Öe... ar fi peste putin╚Ť─â ├«n gura naivului ╚Öi t├«mpitului Farfuridi. GHEREA, ST. CR. I 350. 2. Fragment de ├«ntindere mai mare dintr-o oper─â literar─â (mai ales dramatic─â) debitat f─âr─â ├«ntrerupere de un personaj. Acum trei secole... se puteau auzi pe scenele teatrelor tirade ├«ndreptate ├«mpotriva dreptului feudal de a dob├«ndi toate onorurile numai ├«n virtutea na╚Öterii. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 373, 6/3. ├Änchipui╚Ťi-vi-l... venind ├«n fa╚Ťa scenei, lu├«nd o poz─â demn─â ╚Öi ├«ncep├«nd s─â ne debiteze o tirad─â. CARAGIALE, N. F. 28.
tirádă s. f., g.-d.-art. tirádei; pl. tiráde
tirádă s. f., g.-d. art. tirádei; pl. tiráde
TIR├üD─é s.f. 1. Fragment dintr-un discurs ├«n care oratorul dezvolt─â pe larg o singur─â tez─â, o idee etc. 2. Fragment de larg─â ├«ntindere dintr-o oper─â dramatic─â, spus f─âr─â ├«ntrerupere de unul dintre eroi; (p. ext.) expunere plin─â de lucruri comune debitate pe ner─âsuflate. ÔÖŽ (Muz.) Pasaj ├«n form─â de gam─â sau apogiatur─â compus─â din mai multe sunete. [< fr. tirade, cf. it. tirata].
TIRÁDĂ s. f. 1. parte a unui discurs în care oratorul dezvoltă pe larg și cu emfază o teză, o idee. 2. fragment dintr-o operă dramatică spus fără întrerupere de unul dintre eroi; (p. ext.) expunere plină de lucruri comune debitate pe nerăsuflate. 3. (muz.) pasaj în formă de gamă sau apogiatură din mai multe sunete. (< fr. tirade)
TIR├üD─é ~e f. 1) Fragment dintr-un discurs ├«n care oratorul dezvolt─â detaliat ╚Öi cu emfaz─â o idee. 2) Suit─â de fraze sau de versuri recitate f─âr─â ├«ntrerupere de un personaj de teatru. 3) fig. Fraz─â lung─â rostit─â cu emfaz─â ╚Öi vehemen╚Ť─â. /<fr. tirade
tirad─â f. banalitate debitat─â cu solemnitate (= fr. tirade).
*tir├íd─â f., pl. e (fr. tirade, d. it. tirata, d. tirare, a trage. V. retirad─â). Discurs vorbit or─ş scris plin de banalit─â╚Ť─ş care se repet─â p├«n─â la plictiseal─â: tirade politice.

Tirad─â dex online | sinonim

Tirad─â definitie

Intrare: tirad─â
tirad─â substantiv feminin