tipsie definitie

13 definiții pentru tipsie

TIPSÍE, tipsii, s. f. 1. (Adesea fig.) Tavă mare, rotundă, de metal, uneori artistic ornamentată. 2. (Muz.; la pl.) Chimval. – Din tc. tepsi.
TIPSÍE, tipsii, s. f. 1. (Adesea fig.) Tavă mare, rotundă, de metal, uneori artistic ornamentată. 2. (Muz.; la pl.) Chimval. – Din tc. tepsi.
TIPSÍE, tipsii, s. f. 1. Tavă mare, rotundă, de aur, de argint sau de aramă, uneori artistic ornamentată. V. tabla. I-a mai dat o tipsie mare de aur și o cloșcă tot de aur, bătută cu pietre scumpe. CREANGĂ, P. 93. Nu cumva s-au prins cătră tine ca să-ți aducă și luna pe tipsie? ALECSANDRI, T. 1225. Tipsiile pe care aduceau bucatele... erau de argint. NEGRUZZI, S. I 151. Mă miram ce-mi place mie... Mărul roșu din tipsie. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 41. ◊ (În comparații) Ținutul e ca o tipsie. Nici o ondulație. STANCU, U.R.S.S. 105. Soarele începea să se vadă prin pînza de nouri, fără strălucire, ca o tipsie de argint. SADOVEANU, O. IV 46. Era o lună plină, ca o tipsie de argint, a cărei lumină prefăcea stelele într-o pulbere aurie. CAMIL PETRESCU, O. I 211. ◊ Fig. A rămas neclintit ca o jucărie de smalț și aur pe tipsia unei frunze. SADOVEANU, A. L. 194. 2. (Numai la pl.) Chimval (1). Meterhaneaua domnească îl întîmpina cu mare zgomot de tipsii, lovite unele într-altele. MACEDONSKI, O. III 120. Conștiința lui tresărea din aceste ațipiri, speriată ca de-o bruscă ciocnire de tipsii. VLAHUȚĂ, O. A. III 172. Bande militare însoțite cu tobe și cu tipsii întocmai ca la grădina lui Giafer. FILIMON, C. 93. ♦ (Într-o comparație puțin obișnuită) Discul tampoanelor de la locomotivele sau vagoanele de cale ferată. Locomotiva își izbea tipsiile elastice de șirul de vagoane. VLAHUȚĂ, la TDRG.
tipsíe s. f., art. tipsía, g.-d. art. tipsíei; pl. tipsíi, art. tipsíile
tipsíe s. f., art. tipsía, g.-d. art. tipsíei; pl. tipsíi, art. tipsíile
TIPSÍE s. 1. tavă, (reg.) tablă, (Mold.) tabla. (~ încărcată cu bunătăți.) 2. (MUZ.; la pl.) v. chimval.
TIPSÍE s. v. farfurie, taler, talger.
tipsíe (-íi), s. f. – Tavă, disc de metal. – Mr. tăpsie, megl. tipsiiă. Tc. tepsi (Șeineanu, II, 361; Lokotsch 2056; Ronzevalle 43), cf. ngr. ταφι, bg. tepsiĭa. Cuvînt oriental care ar fi putut intra și prin cuman. tepsi (Kuun 125).
TIPSÍE ~i f. 1) Tavă mare rotundă, de metal, adesea ornamentată, pe care se servește mâncarea sau băutura. 2) la pl. Instrument muzical de percuție, constând din două talere de aramă, care se lovesc unul de altul; chimval. [G.-D. tipsiei] /<turc. tepsi
tipsie f. 1. vas de copt pe jeratic: tipsii de cositor OD.; 2. tavă sau tablă: tipsiile pe cari aduceau bucatele NEGR.; 3. teas: a bate din tipsie. [Vechiu-rom. tepsie = TEPSI, tablă].
tipsíe și (vechĭ) tepsíe f. (turc. tebsi, tepsi, tabla, tava; ngr. tepsi, tapsi, bg. sîrb. tepsija). Rar azĭ. Tabla, tavă (de oferit cafea, dulceață). Tava (de copt plăcinta orĭ de pus coliva). Talger de fanfară (Flm.). V. sinie.
TIPSIE s. 1. tavă, (reg.) tablă, (Mold.) tabla. (~ încărcată cu bunătăți.) 2. (MUZ.; la pl.) chimval.
tipsie s. v. FARFURIE. TALER. TALGER.

tipsie dex

Intrare: tipsie
tipsie substantiv feminin