TIPOMETRÍE s. f. Procedeu mai vechi de reproducere a hărților și figurilor geometrice, folosind forme compuse din elemente tipografice și clișee. – Din fr. typométrie.

TIPOMETRÍE s. f. Procedeu mai vechi de reproducere a hărților și figurilor geometrice, folosind forme compuse din elemente tipografice și clișee. – Din fr. typométrie.

tipometríe s. f., g.-d. art. tipometríei

TIPOMETRÍE s.f. (Poligr.) Procedeu de reproducere de hărți și figuri geometrice, folosind forme compuse din elemente tipografice și clișee. [Gen. -iei. / < fr. typométrie].

TIPOMETRÍE s. f. procedeu de reproducere de hărți și figuri geometrice folosind forme compuse din elemente tipografice și clișee. (< fr. typométrie)

TIPO- „caracter, formă, tipar, imprimare; tipic, tipografic, caracterial”. ◊ gr. typos „semn, amprentă, model, caracter, marcă” > fr. typo-, germ. id., engl. id., it. tipo- > rom. tipo-. □ ~geneză (v. -geneză), s. f., fază de evoluție cantitativă a organismelor, în timpul căreia ia naștere un tip caracterial; ~grafie (v. -grafie), s. f., întreprindere în care se execută tipărirea diferitelor publicații; ~litografie (v. lito-, v. -grafie), s. f., metodă de imprimare a unor texte culese cu litere mobile, mai întîi pe hîrtie și apoi pe piatră litografică; ~liză (v. -liză), s. f., fază care precedă extincția tipului biologic; ~logie (v. -logie1), s. f., 1. Știință a elaborării tipurilor în care se pot clasifica obiectele și fenomenele dintr-un anumit domeniu. 2. Ramură a psihologiei care se ocupă cu studiul trăsăturilor psihice ale diferitelor tipuri de oameni; ~metrie (v. -metrie1), s. f., procedeu de reproducere cartografică, utilizîndu-se forme compuse din elemente tipografice și clișee; ~metru (v. -metru1), s. n., 1. Instrument cu care se măsoară corpul literelor tipografice. 2. Riglă divizată în unități tipografice, utilizată la măsurarea dimensiunilor machetei, a textelor etc.; ~radiografie (v. radio-, v. -grafie), s. f., tipar radiografic; ~stază (v. -stază), s. f., etapă statică în filogenie, caracterizată prin absența relativă a formării tipurilor noi.