tipizare definitie

2 intrări

20 definiții pentru tipizare

TIPIZÁ, tipizez, vb. I. Tranz. A realiza o tipizare. – Tip + suf. -iza.
TIPIZÁRE, tipizări, s. f. 1. Reducere a unor tipuri de produse din aceeași categorie și destinate aceluiași scop, la cele recunoscute ca fiind mai folositoare și mai corespunzătoare scopului, care sunt reproduse pe scară largă; standardizare. 2. Proces complex de generalizare artistică a realității, în urma căruia esența relațiilor sociale, psihologice, a evenimentelor istorice se dezvăluie în forma unor imagini concrete semnificative, în caractere vii, veridice. – V. tipiza.
TIPIZÁ, tipizez, vb. I. Tranz. A realiza o tipizare. – Tip + suf. -iza.
TIPIZÁRE, tipizări, s. f. 1. Reducere a unor tipuri de produse din aceeași categorie și destinate aceluiași scop, la cele recunoscute ca fiind mai folositoare și mai corespunzătoare scopului, care sunt reproduse pe scară largă; standardizare. 2. Proces complex de generalizare artistică a realității, în urma căruia esența relațiilor sociale, psihologice, a evenimentelor istorice se dezvăluie în forma unor imagini concrete semnificative, în caractere vii, veridice. – V. tipiza.
TIPIZÁ, tipizez, vb. I. Tranz. 1. A da unui personaj literar, unei situații etc. valoare, caracter de tip, a face tipic; a imprima trăsături tipice. «Sfîrlează cu fofează» e un roman propriu-zis care tipizează cazul tînărului fiu de țăran, cu neîntrecute aptitudini de inventator. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 162, 2/1. 2. A reduce diversele tipuri de produse, destinate aceluiași scop, la cele recunoscute ca fiind mai reușite și mai corespunzătoare scopului, pentru a fi reproduse pe scară largă; a standardiza.
TIPIZÁRE, tipizări, s. f. Acțiunea de a tipiza și rezultatul ei. 1. Proces complex de generalizare artistică a realității, în urma căruia esența relațiilor sociale, a evenimentelor istorice, conținutul luptei dintre nou și vechi se dezvăluie în forma unor imagini concrete, în caractere vii, veridice. 2. Standardizare. Pentru coloranții destinați industriei textile, industriei pielăriei și industriei de cauciuc, se cere tipizarea... îmbogățirea sortimentelor, culori mai vii, îmbunătățirea rezistenței la lumină, spălare și frecare. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 360, 5/3.
tipizá (a ~) vb., ind. prez. 3 tipizeáză
tipizáre s. f., g.-d. art. tipizắrii; pl. tipizắri
tipizá vb., ind. prez. 1 sg. tipizéz, 3 sg. și pl. tipizeáză
tipizáre s. f., g.-d. art. tipizării; pl. tipizări
TIPIZÁ vb. 1. v. standardiza. 2. v. individualiza.
TIPIZÁRE s. 1. v. standardizare. 2. v. individualizare.
TIPIZÁ vb. I. tr. A face (ceva) tipic; a da valoare, caracter de tip unui personaj, unei situații etc. [Cf. it. tipizzare, germ. typisieren].
TIPIZÁRE s.f. 1. Proces complex de generalizare artistică a realității în urma căruia esența relațiilor sociale, a evenimentelor istorice, conținutul luptei dintre nou și vechi se dezvăluie în forma unor imagini, în caractere vii, veridice. 2. Acțiunea de standardizare prin care, dintre mai multe produse destinate aceluiași scop, se elimină tipurile inutile sau foarte asemănătoare, reținându-se numai cele folositoare și corespunzătoare scopului, pentru a fi reproduse pe scară largă. [< tipiza].
TIPIZÁ vb. tr. 1. a da unui personaj literar, unei situații etc. valoare, caracter tipic. 2. a reduce diversele variante ale unui produs la un singur tip1 (I, 1); a standardiza. 3. a stabili caracteristicile principale ale construcțiilor, elementelor de construcție și detaliilor acestora. (< fr. typiser)
TIPIZÁRE s. f. 1. acțiunea de a tipiza. ◊ proces complex de generalizare artistică a realității în urma căruia esența relațiilor sociale, a evenimentelor istorice, se dezvăluie în forma unor imagini, în caractere vii, veridice. 2. acțiunea de standardizare prin care, dintre mai multe produse destinate aceluiași scop, se elimină tipurile inutile sau foarte asemănătoare, reținându-se numai cele folositoare și corespunzătoare scopului. (< tipiza)
A TIPIZÁ ~éz tranz. 1) (produse) A face să corespundă unui tip. 2) (personaje, situații etc.) A înzestra cu însușiri inerente unui tip; a prezenta ca tipic. /tip + suf. ~iza
TIPIZA vb. 1. a standardiza. (A ~ produsele.) 2. a individualiza. (A ~ un personaj literar.)
TIPIZARE s. 1. standardizare. (~ produselor.) 2. individualizare. (~ eroilor.)
tipizáre s. f. (tehn.) Acțiunea de standardizare ◊ „Reducerea ciclului de cercetare-proiectare și asimilare în fabricație a produselor [...] prin extinderea tipizării și standardizării subansamblelor, produselor și tehnologiilor [...]” I.B. 18 I 85 p. 2 (din tipizá; DEX, DN3)

tipizare dex

Intrare: tipiza
tipiza verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: tipizare
tipizare substantiv feminin