Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

20 defini╚Ťii pentru tipizare

TIPIZ├ü, tipizez, vb. I. Tranz. A realiza o tipizare. ÔÇô Tip + suf. -iza.
TIPIZ├üRE, tipiz─âri, s. f. 1. Reducere a unor tipuri de produse din aceea╚Öi categorie ╚Öi destinate aceluia╚Öi scop, la cele recunoscute ca fiind mai folositoare ╚Öi mai corespunz─âtoare scopului, care sunt reproduse pe scar─â larg─â; standardizare. 2. Proces complex de generalizare artistic─â a realit─â╚Ťii, ├«n urma c─âruia esen╚Ťa rela╚Ťiilor sociale, psihologice, a evenimentelor istorice se dezv─âluie ├«n forma unor imagini concrete semnificative, ├«n caractere vii, veridice. ÔÇô V. tipiza.
TIPIZ├ü, tipizez, vb. I. Tranz. A realiza o tipizare. ÔÇô Tip + suf. -iza.
TIPIZ├üRE, tipiz─âri, s. f. 1. Reducere a unor tipuri de produse din aceea╚Öi categorie ╚Öi destinate aceluia╚Öi scop, la cele recunoscute ca fiind mai folositoare ╚Öi mai corespunz─âtoare scopului, care sunt reproduse pe scar─â larg─â; standardizare. 2. Proces complex de generalizare artistic─â a realit─â╚Ťii, ├«n urma c─âruia esen╚Ťa rela╚Ťiilor sociale, psihologice, a evenimentelor istorice se dezv─âluie ├«n forma unor imagini concrete semnificative, ├«n caractere vii, veridice. ÔÇô V. tipiza.
TIPIZ├ü, tipizez, vb. I. Tranz. 1. A da unui personaj literar, unei situa╚Ťii etc. valoare, caracter de tip, a face tipic; a imprima tr─âs─âturi tipice. ┬źSf├«rleaz─â cu fofeaz─â┬╗ e un roman propriu-zis care tipizeaz─â cazul t├«n─ârului fiu de ╚Ť─âran, cu ne├«ntrecute aptitudini de inventator. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 162, 2/1. 2. A reduce diversele tipuri de produse, destinate aceluia╚Öi scop, la cele recunoscute ca fiind mai reu╚Öite ╚Öi mai corespunz─âtoare scopului, pentru a fi reproduse pe scar─â larg─â; a standardiza.
TIPIZ├üRE, tipiz─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a tipiza ╚Öi rezultatul ei. 1. Proces complex de generalizare artistic─â a realit─â╚Ťii, ├«n urma c─âruia esen╚Ťa rela╚Ťiilor sociale, a evenimentelor istorice, con╚Ťinutul luptei dintre nou ╚Öi vechi se dezv─âluie ├«n forma unor imagini concrete, ├«n caractere vii, veridice. 2. Standardizare. Pentru coloran╚Ťii destina╚Ťi industriei textile, industriei piel─âriei ╚Öi industriei de cauciuc, se cere tipizarea... ├«mbog─â╚Ťirea sortimentelor, culori mai vii, ├«mbun─ât─â╚Ťirea rezisten╚Ťei la lumin─â, sp─âlare ╚Öi frecare. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 360, 5/3.
tipizá (a ~) vb., ind. prez. 3 tipizeáză
tipizáre s. f., g.-d. art. tipizắrii; pl. tipizắri
tipiz├í vb., ind. prez. 1 sg. tipiz├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. tipize├íz─â
tipizáre s. f., g.-d. art. tipizării; pl. tipizări
TIPIZÁ vb. 1. v. standardiza. 2. v. individualiza.
TIPIZÁRE s. 1. v. standardizare. 2. v. individualizare.
TIPIZ├ü vb. I. tr. A face (ceva) tipic; a da valoare, caracter de tip unui personaj, unei situa╚Ťii etc. [Cf. it. tipizzare, germ. typisieren].
TIPIZ├üRE s.f. 1. Proces complex de generalizare artistic─â a realit─â╚Ťii ├«n urma c─âruia esen╚Ťa rela╚Ťiilor sociale, a evenimentelor istorice, con╚Ťinutul luptei dintre nou ╚Öi vechi se dezv─âluie ├«n forma unor imagini, ├«n caractere vii, veridice. 2. Ac╚Ťiunea de standardizare prin care, dintre mai multe produse destinate aceluia╚Öi scop, se elimin─â tipurile inutile sau foarte asem─ân─âtoare, re╚Ťin├óndu-se numai cele folositoare ╚Öi corespunz─âtoare scopului, pentru a fi reproduse pe scar─â larg─â. [< tipiza].
TIPIZ├ü vb. tr. 1. a da unui personaj literar, unei situa╚Ťii etc. valoare, caracter tipic. 2. a reduce diversele variante ale unui produs la un singur tip1 (I, 1); a standardiza. 3. a stabili caracteristicile principale ale construc╚Ťiilor, elementelor de construc╚Ťie ╚Öi detaliilor acestora. (< fr. typiser)
TIPIZ├üRE s. f. 1. ac╚Ťiunea de a tipiza. ÔŚŐ proces complex de generalizare artistic─â a realit─â╚Ťii ├«n urma c─âruia esen╚Ťa rela╚Ťiilor sociale, a evenimentelor istorice, se dezv─âluie ├«n forma unor imagini, ├«n caractere vii, veridice. 2. ac╚Ťiunea de standardizare prin care, dintre mai multe produse destinate aceluia╚Öi scop, se elimin─â tipurile inutile sau foarte asem─ân─âtoare, re╚Ťin├óndu-se numai cele folositoare ╚Öi corespunz─âtoare scopului. (< tipiza)
A TIPIZ├ü ~├ęz tranz. 1) (produse) A face s─â corespund─â unui tip. 2) (personaje, situa╚Ťii etc.) A ├«nzestra cu ├«nsu╚Öiri inerente unui tip; a prezenta ca tipic. /tip + suf. ~iza
TIPIZA vb. 1. a standardiza. (A ~ produsele.) 2. a individualiza. (A ~ un personaj literar.)
TIPIZARE s. 1. standardizare. (~ produselor.) 2. individualizare. (~ eroilor.)
tipiz├íre s. f. (tehn.) Ac╚Ťiunea de standardizare ÔŚŐ ÔÇ×Reducerea ciclului de cercetare-proiectare ╚Öi asimilare ├«n fabrica╚Ťie a produselor [...] prin extinderea tipiz─ârii ╚Öi standardiz─ârii subansamblelor, produselor ╚Öi tehnologiilor [...]ÔÇŁ I.B. 18 I 85 p. 2 (din tipiz├í; DEX, DN3)

Tipizare dex online | sinonim

Tipizare definitie

Intrare: tipiza
tipiza verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: tipizare
tipizare substantiv feminin