tipiza definitie

10 definiții pentru tipiza

TIPIZÁ, tipizez, vb. I. Tranz. A realiza o tipizare. – Tip + suf. -iza.
TIPIZÁ, tipizez, vb. I. Tranz. A realiza o tipizare. – Tip + suf. -iza.
TIPIZÁ, tipizez, vb. I. Tranz. 1. A da unui personaj literar, unei situații etc. valoare, caracter de tip, a face tipic; a imprima trăsături tipice. «Sfîrlează cu fofează» e un roman propriu-zis care tipizează cazul tînărului fiu de țăran, cu neîntrecute aptitudini de inventator. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 162, 2/1. 2. A reduce diversele tipuri de produse, destinate aceluiași scop, la cele recunoscute ca fiind mai reușite și mai corespunzătoare scopului, pentru a fi reproduse pe scară largă; a standardiza.
tipizá (a ~) vb., ind. prez. 3 tipizeáză
tipizá vb., ind. prez. 1 sg. tipizéz, 3 sg. și pl. tipizeáză
TIPIZÁ vb. 1. v. standardiza. 2. v. individualiza.
TIPIZÁ vb. I. tr. A face (ceva) tipic; a da valoare, caracter de tip unui personaj, unei situații etc. [Cf. it. tipizzare, germ. typisieren].
TIPIZÁ vb. tr. 1. a da unui personaj literar, unei situații etc. valoare, caracter tipic. 2. a reduce diversele variante ale unui produs la un singur tip1 (I, 1); a standardiza. 3. a stabili caracteristicile principale ale construcțiilor, elementelor de construcție și detaliilor acestora. (< fr. typiser)
A TIPIZÁ ~éz tranz. 1) (produse) A face să corespundă unui tip. 2) (personaje, situații etc.) A înzestra cu însușiri inerente unui tip; a prezenta ca tipic. /tip + suf. ~iza
TIPIZA vb. 1. a standardiza. (A ~ produsele.) 2. a individualiza. (A ~ un personaj literar.)

tipiza dex

Intrare: tipiza
tipiza verb grupa I conjugarea a II-a