Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru tipicar

TIPIC├üR, -─é, tipicari, -e, adj., s. m. ╚Öi f. (Persoan─â) care d─â prea mare importan╚Ť─â lucrurilor m─ârunte, oprindu-se la forme ╚Öi aspecte exterioare, f─âr─â a p─âtrunde ├«n miezul lucrurilor; (persoan─â) care manifest─â o scrupulozitate exagerat─â, inutil─â; (om) formalist, pedant. ÔÖŽ Spec. (Persoan─â) care se ╚Ťine strict de tipicul1 bisericesc. ÔÇô Tipic1 + suf. -ar.
TIPIC├üR, -─é, tipicari, -e, adj., s. m. ╚Öi f. (Persoan─â) care d─â prea mult─â importan╚Ť─â lucrurilor m─ârunte, oprindu-se la forme ╚Öi aspecte exterioare, f─âr─â a p─âtrunde ├«n miezul lucrurilor; (persoan─â) care manifest─â o scrupulozitate exagerat─â, inutil─â; (om) formalist, pedant. ÔÖŽ Spec. (Persoan─â) care se ╚Ťine strict de tipicul1 bisericesc. ÔÇô Tipic1 + suf. -ar.
TIPIC├üR, -─é, tipicari, -e, adj. 1. Care d─â prea mult─â importan╚Ť─â lucrurilor m─ârunte ╚Öi se opre╚Öte f─âr─â discern─âm├«nt la forme ╚Öi la aspecte exterioare, f─âr─â a p─âtrunde ├«n miezul lucrurilor; care nu e capabil s─â ias─â din rutina sa; formalist, pedant. Se nimerise un director tipicar... care nu ie╚Öea c-o iot─â din asprimile regulamentului. VLAHU╚Ü─é, N. 184. ÔŚŐ (Substantivat) Directorul... un tipicar ne├«nduplecat, ├«l primi de data asta cu sur├«sul pe buze. BART, E. 64. 2. Care se ╚Ťine strict de tipicul bisericesc.
tipicár adj. m., pl. tipicári; f. tipicáră, pl. tipicáre
tipicár adj. m., pl. tipicári; f. sg. tipicáră, pl. tipicáre
TIPICÁR adj. v. pedant, scrupulos, (înv.) pedantic, (rar fam.) tabietliu. (Om ~.)
TIPIC├üR ~─â (~i, ~e) ╚Öi substantival (despre persoane) 1) Care acord─â importan╚Ť─â exagerat─â lucrurilor neesen╚Ťiale; meticulos; minu╚Ťios. 2) Care acord─â prea mult─â aten╚Ťie aspectului formal al lucrurilor. 3) ├«nv. Care se ╚Ťine cu stricte╚Ťe de tipicul bisericesc. /tipic + suf. ~ar
tipicar m. cel ce se ╚Ťine dup─â tipicul bisericesc: formalist, pedant.
tipic├ír, -─â adj. ╚Öi s. (d. tip├şc). Iron. Care se ╚Ťine de tipic, formalist, paretcar, pedant, rutinar: un tipicar!
TIPICAR adj. meticulos, pedant, scrupulos, (înv.) pedantic, (rar fam.) tabietliu. (Om ~.)

Tipicar dex online | sinonim

Tipicar definitie

Intrare: tipicar
tipicar adjectiv