Dicționare ale limbii române

2 intrări

20 definiții pentru tipărit

TIPĂRÍ, tipăresc, vb. IV. Tranz. 1. A reproduce pe un material texte, imagini, desene etc. cu ajutorul unei mașini speciale; p. ext. a publica, a edita. 2. (Înv.) A lăsa o urmă; a întipări. 3. (Pop.) A apăsa, a îndesa, a frământa ceva cu mâna sau cu un obiect pentru a da o anumită formă. – Din tipar.
TIPĂRÍT s. n. Tipărire. – V. tipări.
TIPĂRÍ, tipăresc, vb. IV. Tranz. 1. A reproduce pe un material texte, imagini, desene etc. cu ajutorul unei mașini speciale; p. ext. a publica, a edita. 2. (Înv.), A lăsa o urmă; a întipări. 3. (Pop.) A apăsa, a îndesa, a frământa ceva cu mâna sau cu un obiect pentru a da o anumită formă. – Din tipar.
TIPĂRÍT s. n. Tipărire. – V. tipări.
TIPĂRÍ, tipăresc, vb. IV. Tranz. 1. A face să iasă pe hîrtie urmele caracterelor tipografice; a imprima prin tipar. Să te vezi tipărit negru pe alb și citit de o mulțime de lume. GANE, N. III 144. Dacă numele i-a fost tipărit la coada vreunor versurele... ferice de el! pretutindeni e bine priimit, sărbătorit, primblat și ospătat. NEGRUZZI, S. I 69. ♦ A publica, a edita. Vreau să tipăresc cărțile d-tale. CAMIL PETRESCU, U. N. 63. Nimenea n-avu curaj Să-i tipărească cel mai... sublim al său articol. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 11. Ai voit, amice, ca mai-nainte de a o tipări, să citesc eu, în manuscript, cartea romînească ce tu ai compus. ODOBESCU, S. III 9. ◊ Refl. pas. A poruncit să se tipărească povestea aceasta. CARAGIALE, O. III 200. Manuscriptul acela l-am luat eu de l-am dus lui Kogălniceanu, la Iași, unde s-a tipărit în «Foaia științifică și literară». GHICA, S. A. 142. 2. A lăsa urmă, a întipări, a imprima. Pe această zăpadă ce se topește acum... n-au fost oare tipărite urme încrucișate ale copoilor? ODOBESCU, S. III 41. ◊ Fig. Asculta aceste cuvinte... tipărindu-le în inima lui. DRĂGHICI, R. 201. (Refl.) Părerea ce s-a tipărit în capul aceștii muieri ne aduse în starea ce mă vezi. GORJAN,H. IV 181. ♦ A da o anumită formă; a modela, a fasona. Cînd tipărea dracul pe lup din tină, a căzut vro doi-trei peri după dracu pe lup. ȘEZ. III 191. ♦ A apăsa cu mîna, a netezi. Sanitarul intră tipărindu-și bluza pe trup și părul roșcat pe frunte. C. PETRESCU, Î. II 43. Se așeză cuminte la loc, tipărindu-și fustele scurte de uniformă. id. C. V. 9.
tipărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tipărésc, imperf. 3 sg. tipăreá; conj. prez. 3 să tipăreáscă
tipărít s. n.
tipărí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl., tipărésc, imperf. 3 sg. tipăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. tipăreáscă
tipărít s. n.
TIPĂRÍ vb. 1. v. publica. 2. a imprima, a trage. (A ~ 10 000 de exemplare din această carte.) 3. v. apărea.
TIPĂRÍ vb. v. fasona, fixa, forma, întipări, modela, rămâne.
TIPĂRÍT adj. imprimat, (înv. și reg.) tiparnic. (Un text ~.)
TIPĂRÍT s. 1. v. tipărire. 2. v. publicare.
A TIPĂRÍ ~ésc tranz. 1) (texte, imagini etc.) A reproduce pe hârtie cu ajutorul tiparului; a imprima. 2) (articole, cărți, știri, decizii etc.) A face să apară pe calea tiparului; a publica; a edita. 3) (pământul, zăpada, iarba etc.) A călca lăsând urme prin apăsare. 4) (materiale, suprafețe etc.) A bate ușor pentru a da o anumită formă. /Din tipar
tipărì v. 1. a aplica pe hârtie sau pe stofe, cu ajutorul presiunii litere, desenuri negre ori colorate; 2. a publica prin mijlocul tiparului: a tipări cărți.
tipărésc v. tr. (d. tipar). Aplic pin presiune (imprim) pe hîrtie (pe pînză, pe tinichea) litere orĭ desemne: a tipări o carte. Daŭ la tipar, public: acest autor șĭ-a tipărit cartea (V. stambă). A tipări mămăliga, a o tăpși cu lingura orĭ cu lopățica. Fig. Iron. Pun, așez înaintea ochilor: ce mĭ-aĭ tipărit pachetu aicĭ? V. refl. Mă pun: ce mi te-aĭ tipărit pe scaunu meŭ?
TIPĂRI vb. 1. a edita, a imprima, a publica, a scoate, (înv.) a publicarisi, a publicui, a scrie. (A ~ o revistă.) 2. a imprima, a trage. (A ~ 10 000 de exemplare din această carte.) 3. a apărea, a ieși, a se publica. (S-a ~ un nou tom din dicționar.)
tipări vb. v. FASONA. FIXA. FORMA. ÎNTIPĂRI. MODELA. RĂMÎNE.
TIPĂRIT adj. imprimat, (înv. și reg.) tiparnic. (Un text ~.)
TIPĂRIT s. editare, imprimare, imprimat, publicare, scoatere, tipărire, tragere, (înv.) publicarisire, publicație, publicitate, tipărie. (~ unui nou tiraj.)

Tipărit dex online | sinonim

Tipărit definitie

Intrare: tipărit
tipărit substantiv neutru
Intrare: tipări
tipări verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a