TIOURÉE s. f. Substanță organică, incoloră, solubilă în apă, folosită la fabricarea unor medicamente sau a unor materiale plastice. [Pr.: ti-o-u-] – Din fr. thio-urée.

TIOURÉE s. f. Substanță organică, incoloră, solubilă în apă, întrebuințată la fabricarea unor medicamente sau a unor materiale plastice. [Pr.: ti-o-u-re-e] – Din fr. thio-urée.

tiourée (ti-o-u-) s. f., art. tiouréea, g.-d. tiourée, art. tiouréei

tiourée s. f. (sil. ti-o-u-), art. tiouréea, g.-d. tiourée, art. tiouréei

TIOURÉE s. (CHIM.) tiocarbamidă.

TIOURÉE s. f. substanță organică din uree prin înlocuirea oxigenului cu sulf. (< fr. thio-urée)

TIOUREE s. (CHIM.) tiocarbamidă.