Dicționare ale limbii române

3 intrări

10 definiții pentru tiohăit

TIOHĂÍ, tiohăiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A alunga un animal cu strigătul „tio”; a huidui (oameni, animale). [Pr.: tio-. – Var.: tiuí vb. IV] – Din tio.
TIOHĂÍT, tiohăituri, s. n. Faptul de a tiohăi. [Pr.: tio-]
tiohăí (reg.) (tio-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tiohăiésc, imperf. 3 sg. tiohăiá; conj. prez. 3 să tiohăiáscă
tiohăí vb., (sil. tio-)/tiuí (sil. ti-) ind. prez. l sg. și 3 pl. tiohăiésc/tiuiésc, imperf. 3 sg. tiohăiá/tiuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. tiohăiáscă/tiuiáscă
TIOHĂÍ vb. v. huidui.
tiohăí, tiohăésc, vb. IV (reg.) 1. a alunga un animal (mai ales câinele). 2. a huidui. 3. a asmuți.
tiohăì v. Mold. a alunga (mai ales câinele). [V. tio!].
tĭohăĭésc v. tr. (d. tĭo, tĭuho. Cp. și cu ung. coholni, a mîna caiĭ strigîndu-le coh, pron. țoh). Est. Huĭduĭesc.
tiohăi vb. v. HUIDUI.
TIOHĂÍT, -Ă, tiohăiți, -te, adj. v. TIOHĂI. – [Sinonime, Ortografic, DAR, DLRM]

tiohăit definitie

tiohăit dex

Intrare: tiohăit (adj.)
tiohăit adj.
Intrare: tiohăi
tiohăi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: tiohăit (s.n.)
tiohăit s.n.