tinerime definitie

12 definiții pentru tinerime

TINERÍME s. f. Tineret. – Tânăr + suf. -ime.
TINERÍME s. f. Tineret. – Tânăr + suf. -ime.
tineríme s. f., g.-d. art. tinerímii
tineríme s. f., g.-d. art. tinerímii
TINERÍME s. v. tineret.
TINERÍME s. v. tinerețe.
Tinerime ≠ bătrânime
TINERÍME f. 1) v. TINERET. 2) Mulțime de tineri. [G.-D. tinerimii] /tânăr + suf. ~ime
tinerime f. toți tinerii: tinerimea studioasă.
tineríme f. Totalitatea tinerilor: tinerimea universitară. V. junime.
TINERIME s. tineret, (înv. si reg.) tinerețe, (înv.) junețe, junie, junime. (O ~ avîntată.)
tinerime s. v. TINEREȚE.

tinerime dex

Intrare: tinerime
tinerime substantiv feminin