TINERÉȚE, tinereți, s. f. 1. Perioadă din viața omului între copilărie și maturitate. ♦ Perioada de început a existenței unui animal sau a unui copac. 2. Stare a omului tânăr (caracterizată prin vigoare, prospețime, avânt). 3. Oameni tineri; tineret. – Tânăr + suf. -ețe.

TINERÉȚE, tinereți, s. f. 1. Perioadă din viața omului între copilărie și maturitate. ♦ Perioada de început a existenței unui animal sau a unui copac. 2. Stare a omului tânăr (caracterizată prin vigoare, prospețime, avânt). 3. Oameni tineri; tineret. – Tânăr + suf. -ețe.

TINERÉȚĂ s. f. v. tinerețe.

tineréțe s. f., art. tineréțea, g.-d. art. tineréții; pl. tineréți, art. tineréțile

tineréțe s. f., art. tineréțea, g.-d. art. tineréții; pl. tineréți, art. tineréțile

TINERÉȚE s. (înv. și fam.) junețe, (înv. și reg.) junie, tinerie, (reg.) tinerime. (Amintiri de ~.)

TINERÉȚE s. v. tineret, tinerime.

Tinerețe ≠ bătrânețe

TINERÉȚE ~i f. 1) Perioadă a vieții omului de la adolescență până la vârsta medie. ◊ Din ~ de pe când (cineva) era tânăr. 2) Perioadă inițială în existența unui organism animal sau vegetal. 3) Comportare de om tânăr. 4) fig. v. TINERET. [G.-D. tinereții] /tânăr + suf. ~ețe

tinerețe f. pl. 1. perioada vieții omenești între copilărie și bărbăție; 2. fig. calitățile și defectele celor tineri: știi cum sunt tinerețele.

tineréță (est) și -éțe (vest) f., pl. ĭ (d. tînăr; it. tenerezza, pv. tenreza, fr. tendresse, cat. tendreza, sp. terneza, pg. terneça, gingășie. V. tandreță). Vîrsta omuluĭ tînăr: adună la tinereță ca să aĭ la bătrîneță. Fig. Vigoare, vioicĭune: tinereța entusiazmuluĭ luĭ. Și pl. Îțĭ perzĭ tinerețile. V. juneță.

tinerețe s. v. TINERET. TINERIME.

TINEREȚE s. (înv. și fam.) junețe, (înv. și reg.) junie, tinerie, (reg.) tinerime. (Amintiri de ~.)

GIB MEINE JUGEND MIR ZURÜCK! (germ.) dă-mi tinerețea înapoi! – Goethe, „Faust”. Faust cere lui Mefisto împlinirea acestei dorințe, pentru a cerceta tainele Universului, pe care n-a reușit să le afle din cărțile studiate într-o viață de om.

TEMERITAS EST FLORENTIS AETATIS, PRUDENTIA SENESCENTIS (lat.) cutezanța este atributul tinereții, iar prudența al bătrâneții – Cicero, „De senectute”, 6, 20.