tindeche definitie

12 definiții pentru tindeche

TINDÉCHE, tindechi, s. f. Bucată îngustă de lemn sau de oțel, cu dinți la ambele capete, cu ajutorul căreia se ține întinsă pânza la război când se țese manual. ♦ Mecanism bazat pe o serie de rotițe, cu care se întinde pânza în lățime la războaiele mecanice. – Lat. tendicula.
TINDÉCHE, tindechi, s. f. Bucată îngustă de lemn sau de oțel, cu dinți la ambele capete, cu ajutorul căreia se ține întinsă pânza la război când se țese manual. ♦ Mecanism bazat pe o serie de rotițe, cu care se întinde pânza în lățime la războaiele mecanice. – Lat. tendicula.
tindéche s. f., art. tindéchea, g.-d. art. tindéchii; pl. tindéchi
tindéche s. f., art. tindéchea, g.-d. art. tindéchii; pl. tindéchi
TINDÉCHE s. (TEHN.) (reg.) colțar, măieț, măiug, mâță, tandaluță, zimțar, zimți (pl.). (~ la războiul de țesut.)
TINDÉCHE s. v. cocârlă, schimbătoare.
tindéche (-chi), s. f. – Stinghie care ține pînza întinsă la războiul de țesut țărănesc. – Var. tindeică. Banat tinzaică, Olt. tindec. Megl. (s)tindecl’ă. Lat. tendĭcŭla (Pușcariu 1738; REW 8641), cf. friul. tendela, prov. endiyo. Der. directă de la tinde (Pascu, Suf., 237; Iordan, Dift., 158), este mai puțin probabilă.
TINDÉCHE ~i f. 1) (la stative) Piesă îngustă și lungă, cu dinți la ambele capete, pentru a ține întinsă pânza. 2) (la războaiele mecanice) Mecanism pentru întindere în lățime a pânzei. /<lat. tendicula
tindeche f. stinghie de fier, dințată la amândouă capetele, cu care se ține pânza întinsă la țesut. [Lat. TENDICULA].
tindéche f. (lat. tendĭcŭla, capcană, la pl. „prăjinĭ de întins rufele”. Cp. cu ureche, rîdiche). O vergea de lemn orĭ de fer care are zimțĭ la capete și cu care se întinde pînza la țesut. – În Trans. și tindeĭcă, pl. ĭ, și timbeĭche. În Mold. nord zimțar.
tindeche s. v. COCÎRLĂ. SCHIMBĂTOARE.
TINDECHE s. (TEHN.) (reg.) colțar, măieț, măiug, mîță, tandaluță, zimțar, zimți (pl.). (~ la războiul de țesut.)

tindeche dex

Intrare: tindeche
tindeche substantiv feminin