Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

13 defini╚Ťii pentru tinctur─â

TINCT├ÜR─é, tincturi, s. f. Medicament ob╚Ťinut prin dizolvarea ├«n alcool sau ├«n eter a elementelor active dintr-o plant─â, dintr-un produs chimic etc. ÔÇô Din lat. tinctura. Cf. fr. teinture.
TINCT├ÜR─é, tincturi, s. f. Medicament ob╚Ťinut prin dizolvarea ├«n alcool sau ├«n eter a elementelor active dintr-o plant─â, dintr-un produs chimic etc. ÔÇô Din lat. tinctura. Cf. fr. teinture.
tinct├║r─â (tinc-tu-) s. f., g.-d. art. tinct├║rii; pl. tinct├║ri
tinctur├í vb., ind. prez. 1 sg. tinctur├ęz, 3 sg. tincture├íz─â
tinct├║r─â s. f. (sil. tinc-), g.-d. art. tinct├║rii; pl. tinct├║ri
TINCTUR├ü vb. I. tr. (Text.) 1. A da tente diverse stofelor, fibrelor etc. cu ajutorul unor coloran╚Ťi. 2. (Fig.) A da culoare. [Dup─â fr. teinturier, teindre].
TINCT├ÜR─é s.f. Medicament lichid ob╚Ťinut prin dizolvarea unor substan╚Ťe (extrase din plante) ├«n alcool sau ├«n eter. ÔÖŽ (Fig.) Nuan╚Ť─â, culoare, coloratur─â. [< lat. tinctura, cf. fr. teinture].
TINCTUR├ü vb. tr. 1. a da tente diverse stofelor, fibrelor etc. cu ajutorul unor coloran╚Ťi; a vopsi. 2. (fig.) a da culoare. (dup─â fr. teinturier)
TINCT├ÜR─é s. f. 1. medicament lichid ob╚Ťinut prin dizolvarea ├«n alcool sau eter a unor extrase din plante, din organe de animale sau din minerale. 2. (fig.) nuan╚Ť─â, culoare; coloratur─â. (< lat. tinctura)
tinct├║r─â (-ri), s. f. ÔÇô Medicament ob╚Ťinut prin dizolvarea ├«n alcool a elementelor active dintr-o plant─â. Lat. tinctura (sec. XIX).
TINCT├ÜR─é ~i f. Preparat medicamentos lichid ob╚Ťinut dintr-un extract de plante dizolvat ├«n alcool sau ├«n eter. ~ de iod. [G.-D. tincturii; Sil. tinc-tu-] /<lat. tinctura, fr. tincture
tinctur─â f. 1. licoare colorant─â preparat─â pentru vopsit; 2. coloare de care un obiect e impregnat: tinctur─â solid─â; 3. solu╚Ťiune chimic─â: tinctur─â de iod, tincturi medicinale; 4. fig. cuno╚Ötin╚Ť─â superficial─â, spoeal─â.
*tinct├║r─â f., pl. ─ş (lat. tinctura). Licoare colorant─â: tinctur─â pentru p─âr. Medicament lichid din substan╚Ťa vegetal─â (ma─ş rar animal─â sa┼ş mineral─â) disolvat ├«n alcool (ma─ş rar ├«n eter): tinctur─â de ─şod.

Tinctur─â dex online | sinonim

Tinctur─â definitie

Intrare: tinctur─â
tinctur─â substantiv feminin
  • silabisire: tinc-
Intrare: tinctura
tinctura verb grupa I conjugarea a II-a