TẤNĂR, -Ă, tineri, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană, p. gener. ființă) care este, ca vârstă, între copilărie și maturitate, care nu este încă matură. ◊ Loc. adv. De tânăr = din fragedă vârstă, de timpuriu. 2. Adj. Care aparține sau este caracteristic unui om (sau unui animal) neajuns încă la maturitate. 3. Adj. Care a fost plantat sau a răsărit de puțină vreme, care n-a ajuns încă la maturitate; care este format din asemenea plante. Pădure tânără. – Lat. *tenerus (= tener).

TẤNĂR, -Ă, tineri, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană, p. gener. ființă) care este, ca vârstă, între copilărie și maturitate, care nu este încă matură. ◊ Loc. adv. De tânăr = din fragedă vârstă, de timpuriu. 2. Adj. Care aparține sau este caracteristic unui om (sau unui animal) neajuns încă la maturitate. 3. Adj. Care a fost plantat sau a răsărit de puțină vreme, care n-a ajuns încă la maturitate; care este format din asemenea plante. Pădure tânără. – Lat. *tenerus (= tener).

TÎ́NĂR1, -Ă, tineri, -e, adj. I. (În opoziție cu bătrîn) 1. (Despre oameni) Care se află între copilărie și maturitate, care nu e înaintat în vîrstă, care nu e matur; (despre animale) care de-abia a ajuns la maturitate. Deasupra sta, înfofolită în cojoace, ca Dochia, o femeie încă tînără, cu privirea, energică. SADOVEANU, P. M. 234. Noi toți sîntem așa de tineri Că am putea să-ți fim nepoți... Dar cînd ne zici bătrîna doină, Ești cel mai tînăr dintre toți! IOSIF, V. 48. Îi plăcea moșneagului să aibă tot iepe tinere și curățele. CREANGĂ, P. 106. Braț la braț pășesc alături... le sta bine laolaltă, Ea frumoasă și el tînăr, el înalt și ea înaltă. EMINESCU, O. I 154. ◊ Loc. adj. și adv. De tînăr = din fragedă vîrstă, de timpuriu. Dar ce vrei să mori de tînăr? DELAVRANCEA, O. II 233. Însuratul de tînăr niciodată nu strică. ȘEZ. I 218. ♦ Care aparține sau este caracteristic unui om (sau unui animal) neajuns încă la maturitate. Ochii negri le erau tineri. DUMITRIU, N. 23. Deasupra revistei – o frunte tînără curată, cam prea înaltă din pricina cheliei timpurii. GALAN, B. I 5. Trei ani nu schimbaseră nimic din obrazul tînăr. C. PETRESCU, C. V. 244. Zgomot de tinere guri răsare deodată din crînguri. COȘBUC, P. II 63. 2. (Despre plante) Care a fost plantat sau a răsărit de puțină vreme (în raport cu timpul cît urmează să trăiască). Trecu apoi în livadă, ca să mai vadă pomii cei tineri. SADOVEANU, O. VII 123. Ascunzîndu-se printre fagii tineri ai Pădurii Domnești. REBREANU, I. 9. În parc sînt astăzi încă tineri teii, – Li-e frunza ca mînuța de copil. D. BOTEZ, F. S. 41. ♦ Care este format din plante fără multă vechime. Peste vechi morminte ruinate Tînăra pădure crește. BENIUC, A. R. 54. A văzut păduri mereu tinere, fiindcă uscăturile au fost scoase treptat. C. PETRESCU, A. 396. ♦ Care aparține sau este caracteristic unei plante răsărită de curînd. Frunzele tinere luceau în soare; nici șoapte, nici înfiorări nu treceau. SADOVEANU, O. V 682. II. (În opoziție cu vechi) Nou, recent. Pe tine, an tînăr, te văz cu mulțămire. ALEXANDRESCU, M. 4. ◊ Fig. Purure vîndut de femeile care îmi jurau un tînăr și vecinic amor. NEGRUZZI, S. I 47. – Variantă: (Transilv.) tínăr, -ă adj.

TÍNĂR, -Ă adj. v. tânăr.

tấnăr adj. m., s. m., pl. tíneri; adj. f., s. f. tấnără, pl. tínere

tânăr adj. m., s. m., pl. tíneri; f. sg. tânără, g.-d. art. tínerei, pl. tínere

TÂNĂR adj., s. 1. adj. v. nevârstnic. 2. adj. crud, fraged. (Plantă ~.) 3. s. adolescent. (Un ~ fercheș.) 4. s. (fam.) june, (înv.) cocon. (Pe vremea când eram ~.) 5. s. fecior, flăcău, (pop. și fam.) june, (Olt. și Munt.) dănac, (Transilv.) melean, (Transilv. și Maram.) prunc, (înv.) voinic. (Un ~ de horă.)

Tânăr ≠ bătrân, vârstnic

tînăr (-ră), adj. – 1. June. – 2. Fraged. – Var. tiner. Mr., megl. tinir. istr. tiner. Lat. tĕnĕr, prin intermediul formei populare *tĕnĕrus (Pușcariu 1734; REW 8645), cf. it. tenero, prov. tenre, fr., cat. tendre, sp. tierno, port. terno. Despre fonetism (tinăr › tînăr prin influența lui ă), cf. Rosetti, BL, V, 35; Rosetti, Mélanges, 173. Uz general (ALR, I, 179); sensul al doilea este un galicism din epoca romantică, azi în desuetudine. Der. tineret (var. Mold. tinerit), s. n. (tinerime, animale tinere); tînără, s. f. (fată, adolescentă); tinerețe (mr. tinireață), s. f. (junețe, adolescență), cu suf. -ețe, cf. bătrînețe (după REW 8647, din lat. *tĕnĕritĭa, cf. it. tenerezza, v. sicil. tinirizza, fr. tendresse, sp., port. terneza; sensul de „duioșie” pe care îl dă Negruzzi cuvîntului rom. este o improprietate care se explică prin fr.); tinerime, s. f. (tineret, mulțime de tineri); întineri, vb. (a deveni tînăr). – Din rom. provine țig. terne „tînăr”, cf. Claveria, NRFE, VII, 127.

TÂNĂR ~ă (tíneri, tínere) 1) și substantival (despre persoane) Care încă nu este matur; neajuns la maturitate; june. ~a generație. 2) Care există de puțin timp; aflat la începutul existenței sau dezvoltării. Livadă ~ă. Cal ~. ◊ De ~ a) din tinerețe; b) de timpuriu. Tineri căsătoriți (sau însurăței) soți uniți de curând prin căsătorie. 3) fig. Care este la început de cale (într-un domeniu de activitate). ~ specialist. /<lat. tener

tânăr a. puțin înaintat în vârstă: băiat tânăr. [Lat. TENERUM, fraged, plăpând], ║ m. cel ce nu e înaintat în vârstă.

tínăr, V. tînăr.

tî́năr și (vest) tínăr, -ă adj., pl. tinerĭ, tinere (lat. tĕnĕr, vgr. térên, fraged; it. ténero, pv. tenro. Forma rom. presupune un latin *tênĕr, poate, pin met. cantitățiĭ d. vgr. térên, că, alt-fel, s’ar fi prefăcut în ținăr, ca tĕnet în ține. Cp. cu pers. avestic tauruna-, tînăr. V. tinereță). Care a trecut de copilărie, dar nu e bătrîn: om, cal, copac tinăr. Care a ajuns la un rang înalt maĭ devreme de cît de obiceĭ: general tînăr. Care datează de puținĭ anĭ: regat tinăr. S. m. Adolescent, flăcăŭ (om cam între 16-28 de anĭ): ĭa stăĭ, tinere!

TÎNĂR adj., s. 1. adj. mic, nevîrstnic. (Mold., Bucov., Transilv. și Maram.) brudiu, brudnic. (E încă ~, nu cunoaște viața.) 2. adj. crud, fraged. (Plantă ~.) 3. s. adolescent. (Un ~ fercheș.) 4. s. (fam.) june, (înv.) cocon. (Pe vremea cînd eram ~.) 5. s. fecior, flăcău, (pop. și fam.) june, (Olt. și Munt.) dănac, (Transilv.) melean, (Transilv. și Maram.) prunc, (înv.) voinic. (Un ~ de horă.)

lup tânăr sint. s. (de obicei la pl.; pol., ec.) Tânăr strălucit și ambițios (mai ales în lumea politică, a afacerilor etc.) ◊ „Un răspuns din ce în ce mai tăios se insinuează din partea «lupilor tineri» ai FSN, adepții ex-premierului Roman.” R.l. 30 XI1 XII 91 p. 2. ◊ „Au participat tinerii lupi [...] și alții.” R.lit. 46/95 p. 9 (varianta tânăr lup, după fr. jeunes loups; PR 1966, DMC 1967; T. Slama-Cazacu în R.lit. 35/93 p. 12)

tânăr lup v. lup tânăr

BASARAB CEL TÎNĂR (ȚEPELUȘ), dom al Țării Românești (1477-1481, 1481-1482). A participat alături de turci la o campanie în Transilvania (1479). Înfrînt de Ștefan cel Mare în 1481.

CATO CEL TÂNĂR (Marcus Porcius Cato Uticensis) (95-46 î. Hr.), om politic roman. Republican, adversar neînduplecat al lui Cezar. După victoria acestuia asupra adepților lui Pompei la Thapsus, s-a sinucis.

DIONYSIOS CEL TÂNĂR, tiran al Siracuzei (367-344 î. Hr., cu întreruperi). Fiul lui D. cel Bătrân, izgonit de Timoleon din Corint.

PETRU CEL TÂNĂR, domn al Țării Românești (1559-1568). Fiul lui Mircea Ciobanul. A domnit sub tutela mamei sale, Chiajna. În timpul domniei lui pătrund în sfatul domnesc elemente din noua boierime, precum și elemente levantine. Mazilit de turci.

PLINIU CEL TÂNĂR (Caius Plinius Caecilius Secundus) (c. 61-c. 113), om politic și scriitor roman. Nepotul lui Pliniu cel Bătrân. Demnitar în timpul împăraților Domițian și Traian. Cunoscut îndeosebi printr-un „Panegiric al împăratului Traian” și prin bogata sa corespondență („Epistole”), oglindă a societății romane contemporane lui și o sursă de informație istorică.

POLICLET CEL TÂNĂR (prima jumătate a sec. 4 î. Hr.), arhitect și sculptor grec. A construit teatrul din Epidaur; numeroase statui, cunoscute datorită descrierilor lui Pausanias.

Dobromir cel Tânăr (sec. 16), zugrav din Târgoviște. A executat picturile din pronaosul m-rii Tismana (1564), comandate de vornicul Nedelco Bălăceanu, care constituie unul dintre cele mai valoroase ansambluri păstrate în Țara Românească din sec. 16.

Young Men’s Christian Association (Asociația tinerilor creștini, prescurtare Y.M.C.A.), asociație engleză, întemeiată în 1844 de sir George Williams, pentru protecția tinerilor (fizică, morală și religioasă). Din 1857 există și o organizație similară pentru fete: Y.W.C.A. Asociația a avut filiale și în București.

PROSTITUATĂ TÂNĂRĂ iepșună, prospătură, trufanda, vrăbiuță.