Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

9 defini╚Ťii pentru timus

T├ŹMUS s. n. Gland─â endocrin─â, a╚Öezat─â ├«n partea superioar─â a toracelui, care influen╚Ťeaz─â cre╚Öterea organismului ├«n primii ani ai copil─âriei ╚Öi imunitatea, atrofiindu-se la pubertate. ÔÇô Din fr. thymus.
T├ŹMUS s. n. Gland─â cu secre╚Ťie intern─â, a╚Öezat─â ├«n partea superioar─â a toracelui, care influen╚Ťeaz─â cre╚Öterea organismului ├«n primii ani ai copil─âriei ╚Öi se atrofiaz─â mai t├órziu. ÔÇô Din fr. thymus.
T├ŹMUS s. m. Gland─â cu secre╚Ťie intern─â, a╚Öezat─â ├«n partea superioar─â a toracelui. Hormonii timusului exercit─â o influen╚Ť─â asupra cre╚Öterii ╚Öi dezvolt─ârii oaselor. ANATOMIA 247.
t├şmus s. n.
t├şmus s. n.
T├ŹMUS s.n. Gland─â cu secre╚Ťie intern─â a╚Öezat─â ├«n partea inferioar─â a g├ótului ╚Öi care nu func╚Ťioneaz─â dec├ót la v├órsta t├ón─âr─â, atrofiindu-se la maturitate. [< fr. thymus, cf. gr. thymos ÔÇô principiu vital].
T├ŹMUS s. n. gland─â cu secre╚Ťie intern─â a╚Öezat─â ├«n partea inferioar─â a g├ótului, care nu func╚Ťioneaz─â dec├ót la v├órsta t├ón─âr─â, atrofiindu- se la maturitate. (< fr. thymus)
Timu╚Ö m. Hatmanul Cazacilor, ginerele lui Vasile Lupu. V. Hmielni╚Ťki.
Tim/u, -ul, uș v. Timotei II A 2, 6.

Timus dex online | sinonim

Timus definitie

Intrare: timus
timus substantiv neutru
Intrare: Timuș
Timuș