timus definitie

2 intrări

9 definiții pentru timus

TÍMUS s. n. Glandă endocrină, așezată în partea superioară a toracelui, care influențează creșterea organismului în primii ani ai copilăriei și imunitatea, atrofiindu-se la pubertate. – Din fr. thymus.
TÍMUS s. n. Glandă cu secreție internă, așezată în partea superioară a toracelui, care influențează creșterea organismului în primii ani ai copilăriei și se atrofiază mai târziu. – Din fr. thymus.
TÍMUS s. m. Glandă cu secreție internă, așezată în partea superioară a toracelui. Hormonii timusului exercită o influență asupra creșterii și dezvoltării oaselor. ANATOMIA 247.
tímus s. n.
tímus s. n.
TÍMUS s.n. Glandă cu secreție internă așezată în partea inferioară a gâtului și care nu funcționează decât la vârsta tânără, atrofiindu-se la maturitate. [< fr. thymus, cf. gr. thymos – principiu vital].
TÍMUS s. n. glandă cu secreție internă așezată în partea inferioară a gâtului, care nu funcționează decât la vârsta tânără, atrofiindu- se la maturitate. (< fr. thymus)
Timuș m. Hatmanul Cazacilor, ginerele lui Vasile Lupu. V. Hmielnițki.
Tim/u, -ul, uș v. Timotei II A 2, 6.

timus dex

Intrare: timus
timus substantiv neutru
Intrare: Timuș
Timuș