Dicționare ale limbii române

10 definiții pentru timpanism

TIMPANÍSM s. n. (Rar) Boală care se manifestă prin balonarea abdomenului, din cauza gazelor aflate în intestine; timpanită. – Din fr. tympanisme.
TIMPANÍSM s. n. Boală care se manifestă prin balonarea abdomenului, din cauza gazelor aflate în intestine; timpanită. – Din fr. tympanisme.
TIMPANÍSM, timpanisme, s. n. Sunet, de obicei anormal, obținut prin percuția corpului omenesc la nivelul toracelui sau al abdomenului.
timpanísm (rar) s. n.
timpanísm s. n.
TIMPANÍSM s. v. timpanită.
TIMPANÍSM s.n. (Med.) 1. Creștere a sonorității pulmonare prin aerație intensă. 2. Meteorism; timpanită (2). [ < fr. tympanisme].
TIMPANÍSM s. n. 1. timpanită. 2. sunet care se aude la percuția unui abdomen balonat. (< fr. tympanisme)
TIMPANÍSM n. med. 1) Creștere a sonorității pulmonare cauzată de o aerisire puternică. 2) Stare patologică constând în balonarea abdomenului (în cazul unui surplus de gaze în intestine sau în stomac); meteorism. /<fr. tympanisme
TIMPANISM s. (MED.) timpanită.

Timpanism dex online | sinonim

Timpanism definitie

Intrare: timpanism
timpanism substantiv neutru