Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

40 defini╚Ťii pentru timp

TIMP, (II, V) timpuri, s. n., (III) s. n., (IV) timpi, s. m. I. S. n. Mediu omogen ╚Öi nedefinit, analog spa╚Ťiului, ├«n care ne apare succesiunea ireversibil─â a fenomenelor. II. S. n. ╚Öi (├«nv.) m. 1. Durat─â, perioad─â, m─âsurat─â ├«n ore, zile etc., care corespunde desf─â╚Öur─ârii unei ac╚Ťiuni, unui fenomen, unui eveniment; scurgere succesiv─â de momente; interval, r─âstimp, r─âgaz. ÔŚŐ Loc. conj. C├ót timp... = ├«n toat─â perioada ├«n care... ÔŚŐ Loc. adv. De la un timp sau (rar) dintr-un timp = ├«ncep├ónd de la un moment dat. Cu timpul = cu ├«ncetul, treptat, pe m─âsur─â ce trece vremea. La (sau din) timp = la momentul potrivit; p├ón─â nu este prea t├órziu. Din timp ├«n timp = la intervale (mai mari sau mai mici) de timp; din c├ónd ├«n c├ónd, uneori, c├óteodat─â. (├Än) tot timpul = mereu, ├«ntruna. ├Än acela╚Öi timp = simultan; de asemenea. ÔŚŐ Expr. E timpul (s─â...) = a venit momentul (s─â...). (Toate) la timpul lor = (toate) la momentul potrivit. A fi (sau a sosi) timpul cuiva = a sosi pentru cineva momentul potrivit (╚Öi a╚Öteptat). ÔÖŽ (├Änv.) Anotimp. 2. Perioad─â determinat─â istoric; epoc─â. ÔŚŐ Expr. Pe timpuri = demult, odinioar─â. ÔÖŽ (La pl.) ├«mprejur─âri. III. S. n. Stare a atmosferei ├«ntr-o regiune, pe o perioad─â dat─â, determinat─â de ansamblul factorilor meteorologici. IV. S. m. ╚Öi (rar) n. Fiecare dintre fazele sau momentele unei mi╚Öc─âri, ale unei opera╚Ťii, ale unui fenomen, ale unei ac╚Ťiuni etc. ÔÖŽ Fiecare dintre fazele ciclului termodinamic al unei ma╚Öini termice cu piston, care corespunde unei curse complete a acestuia. Motor ├«n patru timpi. ÔÖŽ (Muz.) Fiecare dintre fazele egale care alc─âtuiesc o m─âsur─â; b─âtaie. V. S. n. Categorie gramatical─â specific─â verbului, cu ajutorul c─âreia se exprim─â raportul dintre momentul vorbirii, un moment de referin╚Ť─â ╚Öi momentul ├«n care se petrece ac╚Ťiunea sau ├«n care este adev─ârat─â o anumit─â stare de lucruri. ÔÖŽ Fiecare dintre formele flexionare ale verbului, prin care se exprim─â categoria gramatical─â a timpului (V). [Pl. ╚Öi: (rar, IV) timpuri, s. n. (├Änv., II) timpi, s. m.] ÔÇô Lat. tempus, -oris.
TIMP, (II, V, rar IV) timpuri, s. n., (IV, ├«nv. ╚Öi II) timpi, s. m. I. S. n. Dimensiune a Universului dup─â care se ordoneaz─â succesiunea ireversibil─â a fenomenelor. II. S. n. ╚Öi (├«nv.) m. 1. Durat─â, perioad─â, m─âsurat─â ├«n ore, zile etc., care corespunde desf─â╚Öur─ârii unei ac╚Ťiuni, unui fenomen, unui eveniment; scurgere succesiv─â de momente; interval, r─âstimp, r─âgaz. ÔŚŐ Loc. conj. C├ót timp... = ├«n toat─â perioada ├«n care... ÔŚŐ Loc. adv. De la un timp sau (rar) dintr-un timp = ├«ncep├ónd de la un moment dat. Cu timpul = cu ├«ncetul, treptat, pe m─âsur─â ce trece vremea. La (sau din) timp = la momentul potrivit; p├ón─â nu este prea t├órziu. Din timp ├«n timp = la intervale (mai mari sau mai mici) de timp; din c├ónd ├«n c├ónd, uneori, c├óteodat─â. (├Än) tot timpul = mereu, ├«ntruna. ├Än acela╚Öi timp = simultan; de asemenea. ÔŚŐ Expr. E timpul (s─â...) = a venit momentul (s─â...). (Toate) la timpul lor = (toate) la momentul potrivit. A fi (sau a sosi) timpul cuiva = a sosi pentru cineva momentul potrivit (╚Öi a╚Öteptat). ÔÖŽ (├Änv.) Anotimp. 2. Perioad─â determinat─â istoric; epoc─â. ÔŚŐ Expr. Pe timpuri = demult, odinioar─â. ÔÖŽ (La pl.) ├Ämprejur─âri. III. S. n. Stare a atmosferei ├«ntr-o regiune, pe o perioad─â dat─â, determinat─â de ansamblul factorilor meteorologici. IV. S. m. ╚Öi (rar) n. Fiecare dintre fazele sau momentele unei mi╚Öc─âri, ale unei opera╚Ťii, ale unui fenomen, ale unei ac╚Ťiuni etc. ÔÖŽ Fiecare dintre fazele ciclului termodinamic al unei ma╚Öini termice cu piston, care corespunde unei curse complete a acestuia. Motor ├«n patru timpi. ÔÖŽ (Muz.) Fiecare dintre fazele egale care alc─âtuiesc o m─âsur─â; b─âtaie. V. S. n. Categorie gramatical─â specific─â verbului, cu ajutorul c─âreia se exprim─â raportul dintre momentul vorbirii, un moment de referin╚Ť─â ╚Öi momentul ├«n care se petrece ac╚Ťiunea sau ├«n care este adev─ârat─â o anumit─â stare de lucruri. ÔÖŽ Fiecare dintre formele flexionare ale verbului, prin care se exprim─â categoria gramatical─â a timpului (V). ÔÇô Lat. tempus, -oris.
TIMP, timpuri, s. n., ╚Öi (IV ╚Öi, ├«nvechit, II) timpi, s. m. I. (Fil.) Form─â obiectiv─â de existen╚Ť─â a materiei ├«n continu─â dezvoltare. Am ├«nceput s─â studiez filozofia... ╚Öi mai ales problema spa╚Ťiului ╚Öi timpului. CAMIL PETRESCU, U. N. 24. ÔŚŐ (Personificat) Ceasornicele-n cas─â au ├«nceput s─â fug─â ╚śi inima timpului ├«ncepe s─â gr─âbeasc─â. BOTEZ, P. O. 105. Timpul mort ╚Öi-ntinde trupul ╚Öi devine vecinicie. EMINESCU, O. I 133. Astfel ziceau, ╚Öi timpul un pas a mai f─âcut. ALEXANDRESCU, M. 12. II. (├Än concuren╚Ť─â cu vreme) 1. Durata unei ac╚Ťiuni sau a unui eveniment; scurgere succesiv─â de momente; interval, r─âstimp, r─âgaz. ├Änt├«lnim dup─â un timp o cas─â pe st├«nga. CAMIL PETRESCU, U. N. 264. Mult timp ├«n m├«n─â l-a-nv├«rtit. De patruzeci de ani purta Cu el acest cu╚Ťit. CO╚śBUC, P. I 231. Vizitiul lui... st─âtu de paz─â o bun─â bucat─â de timp. ISPIRESCU, L. 109. Se strecurase at├«ta timp, se petrecuser─â at├«tea ├«nt├«mpl─âri. NEGRUZZI, S. I 68. ÔŚŐ (Cu determin─âri ├«n genitiv sau introduse prin prep. ┬źde┬╗) ├Än tot timpul r─âzboiului n-am v─âzut o furnic─â. SAHIA, N. 61. ├Änv─â╚Ť─âtorul chiar adormise ├«mbr─âcat ├«n timpul convorbirii. REBREANU, I. 35 ÔŚŐ Timp mort v. mort (6). ÔŚŐ Loc. adv. Cu timpul = cu ├«ncetul, cu vremea, treptat. C├«tva timp v. c├«tva. La (sau din) timp = la momentul potrivit, p├«n─â c├«nd nu este prea t├«rziu. Depe╚Öeaz─â-mi ├«ndat─â: cu ce tren, la ce gar─â ╚Öi or─â sose╚Öte ÔÇô s─â pot pleca d-aci la timp. CARAGIALE, O. VII 15. De la un timp sau (rar) dintr-un timp = (├«ncep├«nd de) la un moment dat. Dintr-un timp ╚Öi v├«ntul tace; Satul doarme ca-n morm├«nt. CO╚śBUC, P. I 48. Din timp ├«n timp = din c├«nd ├«n c├«nd, la anumite intervale, uneori, c├«teodat─â. Din timp ├«n timp tres─âreau ca de spasmuri. VLAHU╚Ü─é, O. A. 137. (├Än) tot timpul = f─âr─â ├«ntrerupere, ├«ntr-una, ne├«ncetat. St─âp├«nit─â de team─â a stat tot timpul c├«t doctorul a f─âcut cus─âtura. BART, E. 382. Pre╚Öedintele... a fost ├«n tot timpul poetul Iancu V─âc─ârescu. GHICA, S. A. 149. ├Än acela╚Öi timp = deodat─â, simultan; de asemenea. M─ân─âstirea de la Sf. Sava poate fi socotit─â ├«n acela╚Öi timp ╚Öi la marginea Bucure╚Ötilor, prin c─âsu╚Ťele ╚Ť─âr─âne╚Öti din jurul ei. CAMIL PETRESCU, O. I 197. ├Äntre timp v. ├«ntre2 (2). ÔŚŐ Loc. conj. C├«t timp = ├«n tot timpul ├«n care... ÔŚŐ Expr. A avea timp, a-╚Öi omor├« timpul, a pierde timpul v. c. (Toate) la timpul lor = c├«nd e momentul potrivit. A fi timp (sau timpul) = a fi momentul potrivit pentru o ac╚Ťiune. Acum nu-i timp s─â te boce╚Öti; Tu vii cu mine-acas─â. CO╚śBUC, P. I 71. Bun! zise el ├«n g├«ndul s─âu. Ia acu mi-e timpul. CREANG─é, P. 21. O! Despot, nu e timpul de zis aste cuvinte. Suceava, te g├«nde╚Öte, e plin─â de morminte. ALECSANDRI, T. II 180. A fi (sau a sosi) timpul cuiva = a sosi pentru cineva momentul potrivit (╚Öi a╚Öteptat). Mie timpul mi-a sosit, Timpul de c─âs─âtorit. ALECSANDRI, P. P. 27. ÔÖŽ (├Änvechit) Anotimp. Haydn scria ├«n Viena oratoriul ┬źCelor patru timpuri┬╗. ODOBESCU, S. III 95. Timpul domnitor al acestii c├«mpii era numai prim─âvara. GORJAN, H. I 113. 2. Perioad─â determinat─â istoric; epoc─â, secol. Numai revolu╚Ťiile, spuse Mitic─â Filipescu, te fac s─â revii pe linia progresului ╚Öi mai ales revolu╚Ťiile s├«nt singurul mijloc prin care popoarele pot ├«nfr├«nge timpul, ├«l pot supune ╚Öi folosi cu adev─ârat. CAMIL PETRESCU, O. I 313. ├Än calea timpilor ce vin, O stea s-ar fi aprins. EMINESCU, O. I 191. Numai tu s─â fii nevrednic de-acest timp reformator? ALECSANDRI, P. II 6. ÔŚŐ Expr. Pe timpuri = demult, mai demult, odinioar─â. ÔÖŽ (La pl.) ├Ämprejur─âri. S─â ne folosim de timpuri c├«nd al╚Ťii de noi se tem. HASDEU, R. V. 149. III. Ansamblul st─ârilor meteorologice ale atmosferei ├«ntr-o regiune dat─â ╚Öi ├«ntr-un interval de timp dat. ÔŚŐ Timpul probabil v. probabil. IV. 1. Fiecare dintre fazele unei mi╚Öc─âri, ale unei opera╚Ťii, ale unei ac╚Ťiuni etc. ├Än c├«╚Ťi timpi se str├«nge vela superioar─â? CAMIL PETRESCU, T. II 196. ÔŚŐ Expr. ├Än doi timpi ╚Öi trei mi╚Öc─âri v. doi. 2. (Muz.) Fiecare dintre p─âr╚Ťile egale ca durat─â, dar diferite ca intensitate, care alc─âtuiesc o m─âsur─â; b─âtaie. 3. Fiecare dintre fazele ciclului termodinamic al unei ma╚Öini termice cu piston (motor cu aburi, cu ardere intern─â), care corespunde unei curse a acestuia. Motor ├«n patru timpi. V. Categorie gramatical─â cu ajutorul c─âreia se exprim─â momentul ├«n care se petrece ac╚Ťiunea unui verb; form─â verbal─â care corespunde acestei categorii gramaticale. ÔŚŐ Consecu╚Ťia timpurilor v. consecu╚Ťie. Timp compus v. compus. Concordan╚Ťa timpurilor v. concordan╚Ť─â.
timp1 (faz─â) s. m., pl. timpi
timp2 (categorie filosofic─â, stare a atmosferei) s. n.
timp3 (interval, categorie gramatical─â) s. n., pl. t├şmpuri
timp (fază a unei mișcări, a ritmului) s. m., pl. timpi
timp (interval, categorie gramatical─â) s. n., pl. t├şmpuri
timp (form─â de existen╚Ť─â a materiei, stare a atmosferei) s. n.
CONSECU╚ÜIA T├ŹMPURILOR s. v. coresponden╚Ťa timpurilor.
TIMP s. v. anotimp, caden╚Ť─â, etate, m─âsur─â, ritm, ritmic─â, rodul-p─âm├óntului, sezon, tact, v├órst─â.
TIMP s. 1. vreme. (~ul trece pe nesim╚Ťite.) 2. v. perioad─â. 3. v. r─âstimp. 4. v. ani. 5. v. curs. 6. v. durat─â. 7. r─âstimp, (Transilv.) scopot. (├Än acest ~, el era plecat la cump─âr─âturi.) 8. (FIZ.) timp de ├«njum─ât─â╚Ťire = perioad─â de ├«njum─ât─â╚Ťire. 9. v. sezon. 10. v. vreme. 11. v. moment. 12. v. dat─â. 13. v. r─âgaz. 14. v. vremuri. 15. (TEHN.) faz─â. (Motor cu 4 ~.) 16. (MUZ.) b─âtaie. (La primul ~...) 17. (MET.) vreme, (reg.) veac. (~ frumos.)
TIMPUL S─éV├éR╚ś├ŹT s. v. perfectul simplu.
timp (timpuri), s. n. ÔÇô Vreme. ÔÇô Megl. timp. Lat. temp┼şs (Pu╚Öcariu 1729; REW 8634), cf. it., port. tempo, prov., fr., cat. temps, sp. tiempo. ÔÇô Der. timpuriu, adj. (prematur), mr. timburiu, probabil, din pl. timpuri, ca fumuriu de la fum (dup─â Densusianu, Hlr., 163; Pu╚Öcariu 1732 ╚Öi REW 8632, de la un lat. temporß┐Ĺvus, cf. mil. temporiv, ven. gen. temporivo); (i)estimp, adv. (anul acesta); pretimpuriu, adj. (prematur). Der. neol. (din fr.) temporal, adj.; temporar, adj.; temporiza, vb.; contemporan, adj.; contratimp, s. n.; extemporal, adj. ÔÇô Cf. r─âstimp.
╚Ťimp (-pi), s. m. ÔÇô (Banat) Coaps─â. ÔÇô Var. ╚Ť├«mp. Mag. comb (Candrea).
TIMP2 ~i m. 1) Fiecare dintre fazele unei mi╚Öc─âri, ale unei ac╚Ťiuni. ÔŚŐ ├Än doi ~i ╚Öi trei mi╚Öc─âri foarte repede. 2) muz. Fiecare dintre p─âr╚Ťile egale ca durat─â care alc─âtuiesc o m─âsur─â; b─âtaie. 3) Fiecare dintre fazele ciclului unui motor. Motor ├«n patru ~i. /<lat. tempus, ~oris
TIMP1 ~uri n. 1) filoz. Categorie filozofic─â care desemneaz─â durata, succesiunea ╚Öi simultaneitatea proceselor. 2) Interval dintre dou─â momente m─âsurat ├«n secunde, minute, ore, zile, s─âpt─âm├óni, luni, ani, decenii, secole, milenii, perioade, ere. 3) Perioad─â c├ót dureaz─â ceva; durat─â; vreme. ÔŚŐ C├ótva ~ o perioad─â scurt─â. Tot ~ul mereu; ├«ntruna. Cu ~ul cu ├«ncetul; treptat. ├Än acela╚Öi ~ concomitent; simultan. 4) pop. Moment oportun; ├«mprejurare potrivit─â pentru o ac╚Ťiune; prilej; ocazie. La ~. ÔŚŐ (Toate) la ~ul lor (toate) la momentul potrivit. 5) Perioad─â determinat─â istoric; epoc─â. ÔŚŐ Pe ~uri demult; c├óndva. 6) Stare meteorologic─â ├«ntr-o perioad─â dat─â (├«ntr-o anumit─â regiune); vreme. ~ ploios. 7) lingv. Categorie gramatical─â specific─â verbului, prin care se exprim─â momentul ├«n care are loc ac╚Ťiunea. /<lat. tempus, ~oris
timp n. 1. vreme, durată ce poate fi măsurată: timpul trece; 2. epocă determinată, durată limitată: timpuri fabuloase, a albit înainte de timp; 3. ocaziune potrivită: nu e timp de a...; 4. răgaz: a cere timp; 5. vreme, starea atmosferei: timp urît; 6. Muz. fiecare diviziune a măsurei; 7. Gram. formă ce iea verbul spre a indica epoca: timpurile principale sunt prezentul, trecutul și viitorul. [Lat. TEMPUS].
timp n., pl. ur─ş (lat. t─Ľmpus, timp, rud─â cu vgr. t├ęmno, ta─ş, despart; it. pg. tempo, pv. tems, fr. temps, sp. tiempo. V. templu ╚Öi tom). Vreme, durat─â: cu ceasurile, zilele ╚Öi ani─ş se m─âsoar─â trecerea timpulu─ş. Vreme, secul, epoc─â determinat─â: ├«n timpu lu─ş ╚śtefan cel Mare, ├«n timpurile moderne, ce timpur─ş! Epoca actual─â sa┼ş de care se vorbe╚Öte: moda timpulu─ş. Sezon, anotimp: timpu florilor. Vreme, moment, ocaziune: a─ş sosit la bun timp, a profita de timp. Moment fixat: se apropie timpu. R─âgaz: nu-m─ş d─âdea timp s─â vorbesc. Vreme, stare atmosferic─â: timp plo─şos. Mi╚Öcare: pu╚Öca asta se ├«ncarc─â ├«n tre─ş timpur─ş (╚Öi timp─ş). Gram. Forma pe care ╚Ö─ş-o ─şa verbu ca s─â ar─âte trecutu, prezentu sa┼ş viitoru: am fost, s├«nt, vo─ş fi. Muz. (it. tempo). Diviziune a m─âsuri─ş: valsu e un dans ├«n tre─ş timpur─ş. ├Än noaptea timpurilor, ├«n timpur─ş imemoriale, str─âvech─ş. A omor├« timpu (fr. tuer le temps), a perde timpu cu nimicur─ş ca s─â-╚Ť─ş treac─â de ur├«t. A perde timpu, 1. a nu lucra, 2. a sc─âpa ocaziunea. A perde timpu cu, a ├«ntrebuin╚Ťa timpu: a perde timpu cu studiu. A c├«╚Ötiga timp, a te ma─ş dep─ârta de momentu deciziv. A repara timpu perdut, a compensa perderea timpulu─ş pintrÔÇÖo munc─â ma─ş intens─â. La timp, c├«nd trebu─şe. Din timp, devreme: a te aproviziona din timp. ├Än acela╚Ö─ş timp, tot odat─â. Din timp ├«n timp, din c├«nd ├«n c├«nd. ├Än ainte de timp, prea devreme, prematur. Cu timpu, ├«ncet-├«ncet: boala se vindec─â cu timpu. ÔÇô ├Än Trans. ╚Öi t├«mp. ÔÇô ╚śi masc. timp─ş ├«ntrÔÇÖun doc. muntenesc din 1651.
timp s. v. ANOTIMP. CADENȚĂ. ETATE. MĂSURĂ. RITM. RITMICĂ. RODUL-PĂMÎNTULUI. SEZON. TACT. VÎRSTĂ.
TIMP s. 1. vreme. (~ trece pe nesim╚Ťite.) 2. epoc─â, interval, perioad─â, r─âgaz, r─âstimp, spa╚Ťiu, vreme, (pop.) r─âspas, soroc, (├«nv. ╚Öi reg.) seam─â, (├«nv.) z─âstimp, (grecism ├«nv.) protesmie. (├Än acel ~...) 3. ceas, interval, or─â, perioad─â, r─âstimp. (A a╚Öteptat un ~ bun p├«n─â s─â vin─â acela.) 4. ani (pl.), epoc─â, perioad─â, vreme. (├Än ~ copil─âriei.) 5. curs, interval, r─âstimp, vreme, (├«nv.) diastim─â. (├Än ~ de un secol.) 6. durat─â, interval, ├«ntindere, perioad─â, r─âstimp, (reg.) rah─ât. (Pe tot ~ examenului.) 7. r─âstimp, (Transilv.) scopot. (├Än acest ~, el era plecat la cump─âr─âturi.) 8. sezon, vreme, (prin Transilv.) p├«nc. (~ cire╚Öelor.) 9. vreme, zi. (A venit ╚Öi ~ lui.) 10. ceas, clip─â, clipit─â, minut, moment, or─â, secund─â, vreme, (rar) clipeal─â, (pop.) cirt─â, soroc, (├«nv. ╚Öi reg.) cescu╚Ť. (A sosit ~ c├«nd...) 11. dat─â, termen, vreme, zi, (pop.) soroc, (├«nv.) sorocire, veleat. (La ~ hot─âr├«t...) 12. r─âgaz, vreme, (pop.) r─âspas. (Nu-i d─â nici ~ s─â respire; d─â-mi ~ s─â m─â g├«ndesc.) 13. (la pl.) circumstan╚Ťe (pl.), conjunctur─â, ├«mprejur─âri (pl.), vremuri (pl.). (~urile erau foarte grele.) 14. (TEHN.) faz─â. (Motor cu 4 ~.) 15. (MUZ.) b─âtaie. (La primul ~...) 16. (MET.) vreme, (reg.) veac. (~ frumos.)
timpul săvîrșit s. v. PERFECTUL SIMPLU.
TIMP. Subst. Timp, vreme; durat─â, perioad─â, interval (de timp), r─âstimp, epoc─â. Permanen╚Ť─â, eternitate, ve╚Önicie, vecie, perenitate, durabilitate. Perioad─â; epoc─â, ev, er─â; mileniu; secol, veac; p─âtrar de veac, sfert de veac; deceniu; cincinal; an; semestru; trimestru; lun─â; s─âpt─âm├«n─â; zi; or─â, ceas; minut; secund─â; clip─â. ├Änceput, ├«ncepere; ob├«r╚Öie, origine. Sf├«r╚Öit, sf├«r╚Öire, moment final, fine (livr.). Anterioritate, preceden╚Ť─â, anticipare. Simultaneitate, sincronism, sincronie, concomiten╚Ť─â, coinciden╚Ť─â; actualitate. Posterioritate, urmare, descenden╚Ť─â. Succesiune, succedare; diacronie. Instantaneitate, vremelnicie. Timpul trecut, trecut; vechime, vechie (├«nv.), antichitate. Anacronism. Timpul prezent, prezent, contemporaneitate. Timpul viitor, viitor. Frecven╚Ť─â, repetabilitate, periodicitate. Cronologie; cronografie. Cronometrie. Cronometrare. Cronoscop, cronometru; ceas; orologiu; pendul; clepsidr─â. Adj. Temporal, de timp. Permanent, continuu, etern, ve╚Önic, secular, peren, durabil. Incipient, de ├«nceput, ini╚Ťial. Final, terminal, de sf├«r╚Öit. Anterior, precedent, anticipat. Simultan, sincron, sincronic, concomitent, coincident. Posterior. Succesiv; diacronic. Instantaneu, momentan, vremelnic. Trecut; prezent; contemporan, actual; viitor. Frecvent, repetabil, periodic. Atemporal, pancronic. Vb. A trece, a se scurge (fig.), a se desf─â╚Öura. A exista (├«n timp), a fiin╚Ťa (rar), a dura. A ├«ncepe, a se ar─âta, a se ivi. A (se) sf├«r╚Öi, a (se) termina. A preceda, a premerge, a anticipa. A coincide, a coexi╚Öta. A urma, a succeda, a veni dup─â. A cronometra, a m─âsura timpul. Adv. ├Än timp. Tot timpul, permanent, ve╚Önic. La ├«nceput; de la ├«nceput. La sf├«r╚Öit, la cap─ât, ├«n final, ├«n fine. ├Änainte, ├«nainte de, mai ├«nainte. (├Än mod) simultan, concomitent, ├«n acela╚Öi timp. Dup─â, (├«n mod) succesiv. Instantaneu, deodat─â. ├Än trecut, ├«n vechime, c├«ndva, odinioar─â, alt─âdat─â, altc├«ndva (rar), ieri. Acum, ast─âzi, ├«n prezent, la ora actual─â. ├Än viitor, (├«n) cur├«nd, c├«ndva, m├«ine, m├«nezi (reg.), poim├«ine. (├Än mod) periodic, frecvent, des. V. anterioritate, b─âtr├«ne╚Ťe, copil─ârie, diminea╚Ť─â, existen╚Ť─â, instantaneitate, ├«nceput, lunile anului, maturitate, nou, posterioritate, prezent, sear─â, sf├«r╚Öit, simultaneitate, tinere╚Ťe, trecut, urma╚Ö, viitor.
timp-rec├│rd s. n. Timp foarte scurt ÔŚŐ ÔÇ×Oamenii au f─âcut eforturi deosebite, s-au familiarizat ├«ntr-un timp-record cu materialele inedite folosite, cu utilajele de ├«nalt─â tehnicitate.ÔÇŁ R.l. 10 VII 69 p. 1. ÔŚŐ ÔÇ×Redactarea ├«ntr-un timp-record de trei ani, sub conducerea unui ┬źstat major┬╗ alc─âtuit din 20 de persoane, a acestui prim volum a fost controlat─â ├«n permanen╚Ť─â de un calculator electronic.ÔÇŁ Sc. 5 II 75 p. 6; v. ╚Öi gonflabil (din timp + record; cf. fr. temps record; DMN 1969)
TIMP interval m─âsurat ├«n ore, minute, secunde etc., demare importan╚Ť─â ├«n desf─â╚Öurarea activit─â╚Ťii de zbor ├«n condi╚Ťii de siguran╚Ť─â sporit─â. Timpul de serviciu pentru zbor este considerat de la intrarea ╚Öi p├ón─â la ie╚Öirea din unitatea aeronautic─â, timpul maxim fiind echivalent cu timpul normal (pe timp de zi ÔÇô 14 ore, pe timp de noapte ÔÇô 8 ore). Timpul pentru zbor este perioada efectiv─â de zbor pentru avioane (pe timp de zi ÔÇô 9 ore, pe timp de noapte ÔÇô 5) ╚Öi para╚Öuti╚Öti (pe timp de zi ÔÇô 8 ore, pe timp de noapte ÔÇô 5). Dac─â necesit─â╚Ťile o impun, prelungirea nu este admis─â dec├ót pe timp de zi. Timpul maxim de zbor pentru 24 de ore este pe timp de zi 9 ore pentru pilo╚Ťi ╚Öi 8 ore pentru para╚Öuti╚Öti, iar pe timp de noapte 5 ore; lunar pe timp zi 120 ore, pe timpde noapte 80 ore;anual pe timp de zi 700 ore, pe timp de noapte 300 ore. Timpul de lansare este durata zborului aeronavei din momentul ├«n care aceasta trece la verticala locului de aterizare ╚Öi p├ón─â ├«n momentul lans─ârii para╚Ötistului. Timpul de c─âdere liber─â este intervalul de la p─âr─âsirea aeronavei de c─âtre para╚Öutist ╚Öi p├ón─â la ac╚Ťionarea comenzii de deschidere a para╚Öutei principale. Este stabilit prin tema de salt ╚Öi nu poate fi dep─â╚Öit pentru a nu intra ├«n criz─â de spa╚Ťiu la func╚Ťionarea incorect─â a para╚Öutei principale, pentru a putea ac╚Ťiona para╚Öuta de rezerv─â ├«n deplin─â siguran╚Ť─â.
timp I. 1. (< lat. tempus) Unitatea de durat─â considerat─â etalon pentru reglarea tempo(2)-ului, dedus─â din ├«nse╚Öi valorile (1, 3) notelor. Este o pulsa╚Ťie, ├«n general, neutr─â, f─âr─â accentuare (ex. ├«n planus cantus). Organizarea polifoniei*, a sincroniei vocilor (2), a pornit de la valoarea etalon a notelor (v. musica mensurata). ├Än acest sens t. a avut ╚Öi denumirea lat. de tactus ceea ce a reflectat trecerea spre no╚Ťiunea modern─â de t. (I, 2). V.: battuta; m─âsura. 2. [it. tempo (I); fr. temps; germ. Takt]. Parte component─â a unei m─âsuri*, av├ónd ├«n principiu orice valoare* (not─â* ├«ntreag─â, doime*, p─âtrime*, optime*, ╚Öaisprezecime*) considerat─â unitate metric─â*; ├«n sistemul (II, 6) divizionar, aceast─â unitate este divizibil─â (1) binar* sau ternar*. Fiecare t. are c├óte un accent (III, 1) principal ╚Öi c├óte unul secundar, tare ╚Öi slab. V. tactare. 3. (Biz.) Valoare etalon, corespunz├ónd ├«n transcriere (1) unei p─âtrimi. Se marcheaz─â ├«n muzica psaltic─â (v. bizantin─â, muzic─â) printr-o b─âtaie* (t. fiind, de aceea, asimilat cu b─âtaia). Prin semnele temporale [v. nota╚Ťie (IV)], valoarea se poate prelungi sau scurta cu unul, doi sau trei t. Sin. hronos [¤ç¤ü¤î╬Ż╬┐¤é]. II. Parametru* opera╚Ťional al muzicii seriale* ╚Öi stochastice* care, prin cuprinderea global─â a unor fenomene de macrostructur─â*, se deta╚Öeaz─â chiar ╚Öi de parametrul temporal al duratelor* [v. spa╚Ťiu (II)]. III. T. muzical, no╚Ťiune estetic─â emis─â de c─âtre Gis├Ęle Brelet (Le temps musical, 1949), ce consider─â t. specific muzicii nu doar la nivel epistemologic (muzica = art─â temporal─â) ci ca pe o derulare interioar─â a tuturor elementelor temporale ale muzicii ╚Öi ca pe o proiec╚Ťie corespunz─âtoare a acestuia ├«n psihicul receptorului. Una dintre formele de ÔÇ×durat─âÔÇŁ tr─âite de psihicul uman, t. muzical nu are ÔÇô Gis├Ęle Brelet ÔÇô a se confunda cu no╚Ťiunea de durat─â bergsonian─â.
AMORI FINEM TEMPUS NON ANIMUS FACIT (lat.) timpul pune cap─ât dragostei, nu judecata ÔÇô Publilius Syrus, ÔÇ×SententiaeÔÇŁ, 35.
CHRONOS GAR EUMARES THEOS (gr.) (¤ç¤ü¤î¤ů╬┐╬Ş ╬│╬▒¤ü ╬Á¤ů╬╝¤ü╬«╬ ╬Ş╬Á¤î╬Â) timpul este un zeu bl├ónd ÔÇô Sofocle, ÔÇ×ElectraÔÇŁ, 179. Timpul vindec─â r─ânile. El aduce cu sine alinarea suferin╚Ťelor omene╚Öti. V. ╚Öi Il tempo ├Ę un galantuomo.
DONEC ERIS FELIX, MULTOS NUMERABIS AMICOS (lat.) c├ót timp vei fi fericit, vei avea mul╚Ťi prieteni ÔÇô Ovidiu, ÔÇ×TristeleÔÇŁ, I, 9, 5-6. vers celebru al poetului, care, exilat la Tomis, se vede p─âr─âsit de to╚Ťi prietenii. V. ╚Öi Tempora si fuerint nubila, solus eris.
FUGIT IRREPARABILE TEMPUS (lat.) timpul fuge f─âr─â s─â se mai ├«ntoarc─â ÔÇô Vergiliu, ÔÇ×GeorgicaÔÇŁ, III, 284. V. ╚Öi Eheu! Fugaces... labuntur anni.
IL TEMPO ├ł UN GALANTUOMO (it.) timpul e un om de treab─â ÔÇô Deviza lui Mazarin: relev─â importan╚Ťa timpului ├«n solu╚Ťionarea lucrurilor. V. ╚Öi Chronos gar eumares theos.
RIEN NE SERT DE COURIR, IL FAUT PARTIR A POINT! (fr.) nu folose╚Öte la nimic alergatul, trebuie s─â porne╚Öti la timp! ÔÇô La Fontaine, ÔÇ×Le li├Ęvre et la tortueÔÇŁ.
TEMPORA SI FUERINT NUBILA, SOLUS ERIS (lat.) dac─â timpul se schimb─â ├«n r─âu, vei r─âm├óne singur ÔÇô Ovidiu, ÔÇ×TristeleÔÇŁ, I, 1, 40. V. ╚Öi Donec eris felix, multos numerabis amicos.
TEMPUS EDAX RERUM (lat.) timpul care mistuie totul ÔÇô Ovidiu, ÔÇ×Metamorphoseon libriÔÇŁ, XV, 234.
VERITAS TEMPORIS FILIA DICITUR (lat.) adev─ârul este numit odrasla timpului ÔÇô Gellius, ÔÇ×Noctes AtticaeÔÇŁ, 12, 11, 7.
TIMP s. n. (cf. lat. tempus): categorie gramatical─â flexionar─â, specific─â verbului, care arat─â momentul ├«n care se desf─â╚Öoar─â ac╚Ťiunea acestuia. ÔŚŐ ~ s├şmplu: t. alc─âtuit dintr-o singur─â form─â verbal─â, dintr-o singur─â unitate de expresie, ca de exemplu prezentul indicativului, imperfectul, perfectul simplu, mai mult ca perfectul etc. (citesc, citeam, citii, citisem etc.). ÔŚŐ ~ prez├ęnt: t. care arat─â c─â ac╚Ťiunea verbului se desf─â╚Öoar─â ├«n momentul vorbirii, ca de exemplu prezentul indicativului, conjunctivului, condi╚Ťional-optativ-poten╚Ťialului, imperativului etc. (lucrez, s─â lucrez, a╚Ö lucra, lucreaz─â! etc.). ÔŚŐ ~ trec├║t: t. care arat─â c─â ac╚Ťiunea verbului se desf─â╚Öoar─â ├«nainte de momentul vorbirii, ca de exemplu imperfectul, perfectul simplu, perfectul compus, mai mult ca perfectul, perfectul conjunctivului ╚Öi al condi╚Ťional-optativ-poten╚Ťialului etc. (lucram, lucrai, am lucrat, lucrasem, s─â fi lucrat, a╚Ö fi lucrat etc.). ÔŚŐ ~ viit├│r: t. care arat─â c─â ac╚Ťiunea verbului se desf─â╚Öoar─â dup─â momentul vorbirii, ca de exemplu viitorul I ╚Öi viitorul al II-lea (anterior) ÔÇô voi lucra, voi fi lucrat. ÔŚŐ ~ comp├║s: t. alc─âtuit prin juxtapunere din dou─â sau mai multe forme verbale sau unit─â╚Ťi de expresie diferite ├«ntre ele, dar identice ca valoare morfologic─â; t. format cu un verb auxiliar morfologic, ca de exemplu perfectul compus al indicativului, prezentul ╚Öi perfectul condi╚Ťional-optativ-poten╚Ťialului, perfectul conjunctivului, prezentul ╚Öi perfectul prezumtivului etc. (a╚Ö citi, a╚Ö fi citit, s─â fi citit, voi fi citind, s─â fi citind, a╚Ö fi citind, vot fi citit, s─â fi citit, a╚Ö fi citit etc.). ÔŚŐ ~ sint├ętic: t. cu structur─â simpl─â (v. t. simplu). ÔŚŐ ~ anal├ştic (perifr├ístic): t. cu structur─â compus─â, cu elementele necontopite; t. compus (v.). ÔŚŐ ~ de baz─â (fundament├íl): t. care serve╚Öte ca punct de plecare ├«n alc─âtuirea celorlalte t. ╚Öi ├«n exprimarea tuturor nuan╚Ťelor temporale; t. definit ├«n raport cu momentul vorbirii ╚Öi susceptibil de a avea diferite nuan╚Ťe temporale, ca de exemplu prezentul, trecutul ╚Öi viitorul. ÔŚŐ ~ absol├║t: t. care arat─â c─â raportarea procesului la momentul vorbirii se face direct, nemijlocit, f─âr─â intermediari, f─âr─â a apela la un alt timp, ca de exemplu prezentul ╚Öi perfectul compus. ÔŚŐ ~ de rela╚Ťie (relat├şv): t. care arat─â c─â raportarea procesului la momentul vorbirii se face indirect, mijlocit, prin intermediari, apel├ónd la un alt timp, ca de exemplu imperfectul, mai mult ca perfectul ╚Öi viitorul anterior. ÔŚŐ ~ durat├şv (imperfect├şv): t. care arat─â c─â un proces dureaz─â, este ├«n curs de desf─â╚Öurare, nu este momentan, nu este terminat, ca de exemplu imperfectul (c├óntam). ÔŚŐ ~ moment├ín (perfect├şv): t. care arat─â c─â un proces este terminat, nu mai este ├«n curs de desf─â╚Öurare, ca de exemplu perfectul simplu, perfectul compus ╚Öi mai mult ca perfectul (c├óntai, am c├óntat, c├óntasem).
╚ÜIMP subst. b─ân. ÔÇ×pulp─âÔÇŁ < ung. czomb (Enc). 1. ╚Üimpe, One (Met 120); -a act.; coinciden╚Ť─â: castelul Tsimpe, din pen. Galipoli (nume trac ?), primul punct ocupat de Turci ├«n Europa. 2. ╚Üimp─âu (Buc). 3. ╚Ü├«np─âu, Gh. (17 A V 374).
a trage de timp expr. (├«n sport) a ├«ncerca men╚Ťinerea scorului printr-un joc pasiv.
a-╚Öi omor├« plictiseala / timpul / vremea expr. a-╚Öi ocupa timpul cu lucruri lipsite de importan╚Ť─â.
timp mort expr. 1. timp ├«n care nu se ├«nt├ómpl─â nimic. 2. timp ├«n care cineva nu ac╚Ťioneaz─â.

Timp dex online | sinonim

Timp definitie

Intrare: timp (faz─â a ritmului)
timp faz─â a ritmului substantiv masculin substantiv neutru
Intrare: ╚Ťimp
╚Ťimp
Intrare: Țimp
Țimp
Intrare: timp (interval)
timp interval substantiv neutru