timorat definitie

2 intrări

17 definiții pentru timorat

TIMORÁ, timorez, vb. I. Tranz. A speria; a intimida. – Din timorat (derivat regresiv).
TIMORÁT, -Ă, timorați, -te, adj. Stăpânit de frică sau de emoție; temător, intimidat, speriat. – Din fr. timoré, lat. timoratus.
TIMORÁ, timorez, vb. I. Tranz. (Livr.) A speria; a intimida. – Din timorat (derivat regresiv).
TIMORÁT, -Ă, timorați, -te, adj. (Livr.) Stăpânit de frică sau de emoție; temător, intimidat, speriat. – Din fr. timoré, lat. timoratus.
TIMORÁT, -Ă, timorați, -te, adj. Stăpînit de frică, intimidat. Pus în fața paginilor albe, Oproiu se dovedise timorat, fără curajul să privească în față realitatea. CAMIL PETRESCU, N. 38.
*timorá vb., ind. prez. 3 timoreáză, imperf. 3 sg. timorá; conj. prez. 3 să timoréze
timorát adj. m., pl. timoráți; f. timorátă, pl. timoráte
timorá vb., ind. prez. 1 sg. timoréz, 3 sg. și pl. timoreáză
timorát adj. m., pl. timoráți; f. sg. timorátă, pl. timoráte
TIMORÁ vb. v. intimida, speria.
TIMORÁT adj. v. fricos, intimidat, sălbatic, speriat, sperios, temător.
TIMORÁT, -Ă adj. (Liv.) Înfricoșat; intimidat, speriat. [Cf. fr. timoré, lat. timoratus].
TIMORÁ vb. tr. a înspăimânta, a intimida. (< timorat)
TIMORÁT, -Ă adj. stăpânit de teamă, intimidat, speriat. (< fr. timoré, lat. timoratus)
TIMORÁT ~tă (~ți, ~te) rar Care manifestă lipsă de îndrăzneală; stăpânit de teamă sau de emoții; timid; sfios; jenat; rușinos. /<fr. timoré
timora vb. v. INTIMIDA. SPERIA.
timorat adj. v. FRICOS. INTIMIDAT. SĂLBATIC. SPERIAT. SPERIOS. TEMĂTOR.

timorat dex

Intrare: timora
timora verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: timorat
timorat adjectiv