Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

12 defini╚Ťii pentru timorare

TIMOR├ü, timorez, vb. I. Tranz. A speria; a intimida. ÔÇô Din timorat (derivat regresiv).
TIMOR├üRE, timor─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a timora ╚Öi rezultatul ei; intimidare. ÔÇô V. timora.
TIMOR├ü, timorez, vb. I. Tranz. (Livr.) A speria; a intimida. ÔÇô Din timorat (derivat regresiv).
TIMOR├üRE, timor─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a timora ╚Öi rezultatul ei; intimidare. ÔÇô V. timora.
*timor├í vb., ind. prez. 3 timore├íz─â, imperf. 3 sg. timor├í; conj. prez. 3 s─â timor├ęze
timor├í vb., ind. prez. 1 sg. timor├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. timore├íz─â
timoráre s. f., pl. timorări
TIMORÁ vb. v. intimida, speria.
TIMORÁRE s. v. intimidare, speriere.
TIMORÁ vb. tr. a înspăimânta, a intimida. (< timorat)
timora vb. v. INTIMIDA. SPERIA.
timorare s. v. INTIMIDARE. SPERIERE.

Timorare dex online | sinonim

Timorare definitie

Intrare: timora
timora verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: timorare
timorare substantiv feminin