Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

9 defini╚Ťii pentru timon─â

TIM├ôN─é, timone, s. f. Roat─â de lemn sau de metal cu ajutorul c─âreia se manevreaz─â c├órma unei nave. ÔÇô Din ngr. tim├│ni.
TIM├ôN─é, timone, s. f. Roat─â de lemn sau de metal cu ajutorul c─âreia se manevreaz─â c├órma unei nave. ÔÇô Din ngr. tim├│ni.
TIMÓNĂ, timone, s. f. Roată de lemn sau de metal cu ajutorul căreia se manevrează cîrma unei nave. Timonier, treci la marea timonă! Piept la piept să-nfruntăm uraganul. V. ROM. iulie 1953, 74.
tim├│n─â s. f., g.-d. art. tim├│nei; pl. tim├│ne
tim├│n─â s. f., g.-d. art. tim├│nei; pl. tim├│ne
TIMÓNĂ s.f. Roată cu cavile de lemn pe margine, cu ajutorul căreia se manevrează cârma unei nave. [< fr. timon, it. timone].
TIMÓNĂ s. f. roată cu cavile de lemn pe margine, cu ajutorul căreia se manevrează cârma unei nave. (< fr. timon, it. timone)
TIM├ôN─é ~e f. mar. Roat─â cu spi╚Ťe prelungite (care servesc ca m├ónere), folosit─â pentru manevrarea manual─â a navei. /<fr. timon, ngr. tim├│ni
tim├│n─â, tim├│ne, s.f. (├«nv. ╚Öi reg.) 1. oi╚Öte, pro╚Ťap. 2. roat─â de manevr─â a c├órmei la nave. 3. (ironic) nas.

Timon─â dex online | sinonim

Timon─â definitie

Intrare: timon─â
timon─â substantiv feminin