TIMÓL, (2) timoluri, s. n. 1. Substanță care se găsește în unele uleiuri eterice sau se prepară pe cale sintetică, fiind folosită în special ca emolient al căilor respiratorii. 2. (Med.) Probă de laborator pentru verificarea funcțiilor ficatului efectuată cu timol (1). – Din fr. thymol.

TIMÓL, (2) timoluri, s. n. 1. Compus organic din clasa fenolilor, care se găsește în unele uleiuri eterice sau se prepară pe cale sintetică, fiind folosit în special ca medicament. 2. (Med.) Probă de laborator pentru verificarea funcțiilor ficatului. – Din fr. thymol.

TIMÓL, timoli, s. m. Compus organic din clasa fenolilor, care se găsește în unele uleiuri eterice sau se prepară pe cale sintetică și este folosit în special ca medicament.

TIMÓL, timoli, s. m. Compus organic din clasa fenolilor, care se găsește în unele uleiuri eterice sau se prepară pe cale sintetică, fiind folosit în special ca medicament. – Fr. thymol.

timól s. n., (probe) pl. timóluri

timól s. n., (probe de laborator) pl. timóluri

TIMÓL s.m. 1. Compus organic cu miros aromatic și gust pișcător, care se găsește în esența de cimbrișor. 2. (Med.) Probă de laborator pentru verificarea funcțiilor ficatului. [< fr. thymol].

TIMÓL s. n. 1. compus organic cu miros aromatic și gust pișcător, în unele uleiuri eterice, antiseptic. 2. probă de laborator pentru verificarea funcțiilor ficatului. (< fr. thymol)

TIMÓL ~i m. 1) Compus organic sub formă de cristale incolore, extras din unele uleiuri eterice sau obținut pe cale sintetică, folosit în medicină ca antihelmintic și antiseptic. 2) med. Analiză prin care se verifică funcțiile ficatului. /<fr. thymol