Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 808552:

timin n. veche monedă turcească, servind de salbă, ce se purta pe frunte ca o podoabă: bani de cap timin, jumătate poleiți, jumătate albi Od. [Turc. TIMIN].

Timin dex online | sinonim

Timin definitie