Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

6 defini╚Ťii pentru timin

TIM├ŹN, timini, s. m. Veche moned─â turceasc─â. Bani de cap timin, jum─âtate polei╚Ťi, jum─âtate albi. ODOBESCU, S. I 421.
tim├şn (├«nv.) s. m., pl. tim├şni
tim├şn s. m., pl. tim├şni
tim├şn s.n. (├«nv.) veche moned─â turceasc─â, folosit─â pentru salbe a╚Öezate pe frunte.
timin n. veche moned─â turceasc─â, servind de salb─â, ce se purta pe frunte ca o podoab─â: bani de cap timin, jum─âtate polei╚Ťi, jum─âtate albi Od. [Turc. TIMIN].
tim├şn m. (turc. timin; ngr. timini). Vech─ş. O veche monet─â turceasc─â din care se f─âcea┼ş salbe de pus la cap.

Timin dex online | sinonim

Timin definitie

Intrare: timin
timin substantiv masculin