timin definitie

6 definiții pentru timin

TIMÍN, timini, s. m. Veche monedă turcească. Bani de cap timin, jumătate poleiți, jumătate albi. ODOBESCU, S. I 421.
timín (înv.) s. m., pl. timíni
timín s. m., pl. timíni
timín s.n. (înv.) veche monedă turcească, folosită pentru salbe așezate pe frunte.
timin n. veche monedă turcească, servind de salbă, ce se purta pe frunte ca o podoabă: bani de cap timin, jumătate poleiți, jumătate albi Od. [Turc. TIMIN].
timín m. (turc. timin; ngr. timini). Vechĭ. O veche monetă turcească din care se făceaŭ salbe de pus la cap.

timin dex

Intrare: timin
timin substantiv masculin