timie definitie

7 definiții pentru timie

TIMÍE s. f. (Psih.) Stare afectivă obișnuită a unui individ. – Din lat., engl. thymia.
TIMÍE s. f. (Psih.) Stare afectivă obișnuită a unui individ. – Din lat., engl. thymia.
timíe s. f., g.-d. timíi, art. timíei
TIMÍE1 s. f. comportament exterior al individului considerat în raport cu activitatea ori cu umoarea sa veselă sau tristă. (< fr. thymie, lat., engl. thymia)
-TIMÍE2 elem. tim2(o)-.
TIM2(O), -TIMÍE elem. „timus”, „emoție, tonus afectiv”. (< fr. thym/o/-, -thymie, cf. gr. thymos)
-TIMIE „tonus afectiv, comportament, stare mintală”. ◊ gr. thymos „spirit, afectivitate” > fr. -thymie, germ. id., it. -timia > rom. -timie.

timie dex

Intrare: timie (suf.)
timie suf.
Intrare: timie (subst.)
timie subst. substantiv feminin