Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru timiditate

TIMIDIT├üTE, timidit─â╚Ťi, s. f. ├Änsu╚Öirea de a fi timid; lips─â de ├«ndr─âzneal─â; sfial─â, sfiiciune. ÔÇô Din fr. timidit├ę, lat. timiditas, -atis.
TIMIDIT├üTE, timidit─â╚Ťi, s. f. ├Änsu╚Öirea de a fi timid; lips─â de ├«ndr─âzneal─â; sfial─â, sfiiciune. ÔÇô Din fr. timidit├ę, lat. timiditas, -atis.
TIMIDIT├üTE, timidit─â╚Ťi, s. f. ├Änsu╚Öirea de a fi timid; lips─â de ├«ndr─âzneal─â (v. sfiiciune); (la pl.) fapt─â sau vorb─â de om timid. Lui Grigore ├«i pl─âcu ├«nf─â╚Ťi╚Öarea modest─â a t├«n─ârului ╚Öi mai ales timiditatea lui. REBREANU, R. I 19. [Asaki] are timidit─â╚Ťi, care nu prea rimeaz─â cu cele ce ╚Öi-a impus ├«n programul activit─â╚Ťii sale culturale. IBR─éILEANU, SP. CR. 45. Odat─â scaunul oferit, timiditatea b─âtr├«nei disp─âru. ANGHEL, PR. 119.
timidit├íte s. f., g.-d. art. timiditß║»╚Ťii; (atitudini) pl. timiditß║»╚Ťi
timidit├íte s. f., g.-d. art. timidit─â╚Ťii; (atitudini) pl. timidit─â╚Ťi
TIMIDIT├üTE s. ru╚Öine, sfial─â, sfiiciune, (rar) sfiire, sfio╚Öenie, (├«nv.) sfiin╚Ť─â. (~ unui copil.)
Timiditate Ôëá temeritate
TIMIDIT├üTE s.f. ├Änsu╚Öirea de a fi timid; lips─â de ├«ndr─âzneal─â; sfial─â, sfiiciune. [Cf. fr. timidit├ę].
TIMIDIT├üTE s. f. ├«nsu╚Öirea de a fi timid; lips─â de ├«ndr─âzneal─â; sfial─â. (< fr. timidit├ę, lat. timiditas)
TIMIDIT├üTE ~─â╚Ťi f. 1) Caracter timid; sfial─â; jen─â. 2) Comportament de om timid; sfial─â; jen─â. [G.-D. timidit─â╚Ťii] /<fr. timidit├ę
timiditate f. sfial─â.
*timidit├íte f. (lat. tim├şditas, -├ítis). Sfial─â.
TIMIDITATE s. ru╚Öine, sfial─â, sfiiciune, (rar) sfiire, sfio╚Öenie, (├«nv.) sfiin╚Ť─â. (~ unui copil.)

Timiditate dex online | sinonim

Timiditate definitie

Intrare: timiditate
timiditate substantiv feminin