13 definiții pentru timiditate
TIMIDITÁTE, timidități,
s. f. Însușirea de a fi timid; lipsă de îndrăzneală; sfială, sfiiciune. – Din
fr. timidité, lat. timiditas, -atis. TIMIDITÁTE, timidități,
s. f. Însușirea de a fi timid; lipsă de îndrăzneală; sfială, sfiiciune. – Din
fr. timidité, lat. timiditas, -atis. TIMIDITÁTE, timidități,
s. f. Însușirea de a fi timid; lipsă de îndrăzneală (
v. sfiiciune); (la
pl.) faptă sau vorbă de om timid. Lui Grigore îi plăcu înfățișarea modestă a tînărului și mai ales timiditatea lui. REBREANU, R. I 19. [Asaki] are timidități, care nu prea rimează cu cele ce și-a impus în programul activității sale culturale. IBRĂILEANU, SP. CR. 45. Odată scaunul oferit, timiditatea bătrînei dispăru. ANGHEL, PR. 119.
timiditáte s. f.,
g.-d. art. timiditắții; (atitudini)
pl. timiditắți
timiditáte s. f., g.-d. art. timidității; (atitudini) pl. timidități TIMIDITÁTE s. rușine, sfială, sfiiciune, (rar) sfiire, sfioșenie, (înv.) sființă. (~ unui copil.)
TIMIDITÁTE s.f. Însușirea de a fi timid; lipsă de îndrăzneală; sfială, sfiiciune. [Cf. fr. timidité].
TIMIDITÁTE s. f. însușirea de a fi timid; lipsă de îndrăzneală; sfială. (< fr. timidité, lat. timiditas)
TIMIDITÁTE ~ăți f. 1) Caracter timid; sfială; jenă. 2) Comportament de om timid; sfială; jenă. [G.-D. timidității] /<fr. timidité *timiditáte f. (lat. timíditas, -átis). Sfială.
TIMIDITATE s. rușine, sfială, sfiiciune, (rar) sfiire, sfioșenie, (înv.) sființă. (~ unui copil.) Timiditate dex online | sinonim
Timiditate definitie
Intrare: timiditate
timiditate substantiv feminin