Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

22 defini╚Ťii pentru timbru

T├ŹMBRU, (1) timbre, (2, 3) timbruri, s. n. 1. Imprimat de dimensiuni mici, emis de stat sau de o institu╚Ťie special autorizat─â, care se lipe╚Öte pe acte oficiale sau pe scrisori ╚Öi care reprezint─â un impozit sau o tax─â; tax─â reprezent├ónd valoarea unui timbru (1) ╚Öi care este pl─âtit─â direct unei administra╚Ťii publice. ÔŚŐ Timbru sec = imagine imprimat─â ├«n relief pe h├órtie, cu ajutorul unui dispozitiv special de metal, care ├«nt─âre╚Öte valoarea unui act. Timbru comemorativ = timbru tip─ârit ocazional ╚Öi folosit ├«n locul timbrelor obi╚Önuite, pentru comemorarea unui eveniment. Timbru fiscal = timbru folosit pentru ├«ncasarea unor taxe fiscale. ÔÖŽ ╚śtampil─â aplicat─â de oficiile po╚Ötale, care indic─â locul ╚Öi data plec─ârii sau a sosirii unei scrisori. 2. ├Änsu╚Öire a sunetului muzical datorit─â c─âreia se deosebesc ├«ntre ele sunetele de aceea╚Öi ├«n─âl╚Ťime ╚Öi intensitate provenite de la surse diferite. ÔÖŽ Calitate specific─â a unui sunet care permite ca el s─â fie distins de alt sunet, independent de ├«n─âl╚Ťimea, intensitatea ╚Öi durata lui. 3. (├Änv.) Clopot, clopo╚Ťel. ÔÇô Din fr. timbre.
T├ŹMBRU, (1) timbre, (2, 3) timbruri, s. n. 1. Imprimat de dimensiuni mici, emis de stat sau de o institu╚Ťie special autorizat─â, care se lipe╚Öte pe acte oficiale sau pe scrisori ╚Öi care reprezint─â un impozit sau o tax─â; tax─â reprezent├ónd valoarea unui timbru (1) ╚Öi care este pl─âtit─â direct unei administra╚Ťii publice. ÔŚŐ Timbru sec = imagine imprimat─â ├«n relief pe h├órtie, cu ajutorul unui dispozitiv special de metal, care ├«nt─âre╚Öte valoarea unui act. Timbru comemorativ = timbru tip─ârit ocazional ╚Öi folosit ├«n locul timbrelor obi╚Önuite, pentru comemorarea unui eveniment. Timbru fiscal = timbru folosit pentru ├«ncasarea unor taxe fiscale. ÔÖŽ ╚śtampil─â aplicat─â de oficiile po╚Ötale, care indic─â locul ╚Öi data plec─ârii sau a sosirii unei scrisori. 2. ├Änsu╚Öire a sunetului muzical datorit─â c─âreia se deosebesc ├«ntre ele sunetele de aceea╚Öi ├«n─âl╚Ťime ╚Öi intensitate provenite de la surse diferite. ÔÖŽ Calitate specific─â a unui sunet care permite ca el s─â fie distins de alt sunet, independent de ├«n─âl╚Ťimea, intensitatea ╚Öi durata lui. 3. (├Änv.) Clopot, clopo╚Ťel. ÔÇô Din fr. timbre.
T├ŹMBRU2, timbre, s. n. 1. Imprimat de dimensiuni mici (emis de stat sau de o institu╚Ťie special autorizat─â) care se lipe╚Öte pe anumite acte oficiale, costul lui reprezent├«nd un impozit, o tax─â, o cotiza╚Ťie; (adesea determinat prin ┬źpo╚Ötal┬╗) imprimat lipit pe o scrisoare ╚Öi reprezent├«nd taxa de transport (v. marc─â). Cump─âr─âtorul d─âdea imediat ╚Öi chitan╚Ť─â pe suma de o mie de lei, ├«nt─ârit─â cu timbru. SANDU-ALDEA, D. N. 251. ÔŚŐ Timbru comemorativ = timbru tip─ârit ocazional, pentru comemorarea unui eveniment, ╚Öi folosit ├«n locul timbrelor obi╚Önuite. Timbru sec v. sec (1). ÔÖŽ (Fran╚Ťuzism ├«nvechit) ╚śtampil─â aplicat─â de oficiile po╚Ötale ╚Öi purt├«nd locul ╚Öi data plec─ârii sau a sosirii unei scrisori. El ├«mi aducea pasportul ╚Öi dou─â scrisori cu timbrul Chi╚Öin─âului. NEGRUZZI, S. I 62. 2. Tax─â reprezent├«nd valoarea unui timbru (1) ╚Öi pl─âtit─â direct unei administra╚Ťii publice.
T├ŹMBRU1 s. n. 1. Proprietate a unui sunet care ne permite s─â-l distingem de alt sunet, independent de ├«n─âl╚Ťimea, intensitatea ╚Öi durata lui; senza╚Ťie auditiv─â diferit─â ca intensitate ╚Öi ├«n─âl╚Ťime, pe care o d─â vocea omeneasc─â, datorit─â formei diferite a rezonatorului constituit de cavitatea bucal─â. Glasul ei avea un timbru muzical. BART, E. 134. Vocea aceluia... are un timbru b─ârb─âtesc. CARAGIALE, O. III 249. O! ce liber─â ╚Öi u╚Öoar─â m─â simt ÔÇô zise ea c-o voace de un timbru de aur. EMINESCU, N. 64. ÔŚŐ Fig. Ideile ei, dac─â n-au timbrul vie╚Ťii ei, mi-s absolut indiferente. IBR─éILEANU, A. 115. Dac─â aici e aceea╚Öi gam─â a iubirii, timbrul, nota psihic─â e alta. GHEREA, ST. CR. III 280. 2. (Fran╚Ťuzism ├«nvechit) Clopo╚Ťel. Dar iat─â c─â se aude prin toat─â uruiala un sunet de timbru: un vagon se opre╚Öte. CARAGIALE, O. II 169. 3. (├Än expr.) Timbrul c─âld─ârii = presiune nominal─â pentru care a fost construit─â o c─âldare de aburi.
t├şmbru1 (imprimat) s. n., art. t├şmbrul; pl. t├şmbre
t├şmbru2 (proprietate a unui sunet) s. n., art. t├şmbrul; pl. t├şmbruri
t├şmbru (imprimat po╚Ötal, fiscal) s. n., art. t├şmbrul; pl. t├şmbre
t├şmbru (proprietate fizic─â, clopo╚Ťel) s. n., art. t├şmbrul; pl. t├şmbruri
T├ŹMBRU s. I. marc─â, (Ban.) ╚Ötamp, (Ban., Transilv., prin Maram. ╚Öi Bucov.) ╚Ötempel. (~ po╚Ötal.) II. 1. v. rezonan╚Ť─â. 2. v. voce.
T├ŹMBRU s. v. atribut, calitate, caracter, caracteristic─â, clopo╚Ťel, ├«nsu╚Öire, not─â, particularitate, proprietate, semn specific, tr─âs─âtur─â.
T├ŹMBRU s.n. 1. Imprimat de dimensiuni mici care serve╚Öte ca dovad─â pentru plata unor impozite, a unor taxe sau a unor cotiza╚Ťii; (p. ext.) ╚Ötampil─â cu care se imprim─â unele imprimate de acest fel. ÔÖŽ Timbru sec = imagine imprimat─â ├«n relief pe h├órtie, cu ajutorul unei ╚Ötampile de metal. 2. Tax─â reprezent├ónd valoarea unui timbru (1) pl─âtit─â ├«n numerar unei administra╚Ťii publice. 3. (Fiz.; muz.) Calitate a unui sunet prin care acesta se deosebe╚Öte de un sunet de aceea╚Öi ├«n─âl╚Ťime produs de un alt izvor sonor. 4. (Herald.) Termen prin care se ├«n╚Ťelege coiful heraldic cu cimierul ╚Öi lambrechinii s─âi. [< fr. timbre, cf. it. timbro].
T├ŹMBRU s. n. I. 1. imprimat de dimensiuni mici care se lipe╚Öte pe anumite acte oficiale, dovad─â pentru plata unor impozite, taxe sau cotiza╚Ťii; imprimat aplicat pe scrisori reprezent├ónd taxa de transport. ÔŚŐ ╚Ötampil─â care se aplic─â pe scrisori purt├ónd locul ╚Öi data plec─ârii sau sosirii acestora. ÔÖŽ ~ sec = imagine imprimat─â ├«n relief pe h├órtie, cu ajutorul unei ╚Ötampile de metal. 2. (med.) buc─â╚Ťic─â de h├órtie, plastic etc. care se lipe╚Öte pe piele, suport pentru o substan╚Ť─â cu rol terapeutic. 3. tax─â reprezent├ónd valoarea unui timbru (I, 1) pl─âtit─â ├«n numerar unei administra╚Ťii publice. II. calitate a unui sunet prin care acesta se deosebe╚Öte de un alt sunet produs ├«n condi╚Ťii de durat─â, ├«n─âl╚Ťime ╚Öi intensitate identice. III. coiful heraldic cu cimierul ╚Öi lambrechinii s─âi. (< fr. timbre, it. timbro)
T├ŹMBRU1 ~e n. Imprimat de dimensiuni mici, emis de stat, pentru a fi aplicat pe scrisori, drept tax─â po╚Ötal─â, sau pe unele acte oficiale, drept impozit. [Sil. tim-bru] /<fr. timbre
T├ŹMBRU2 ~ ri n. Calitate specific─â a unui sunet, care permite distingerea de alt sunet, cu aceea╚Öi ├«n─âl╚Ťime, intensitate ╚Öi durat─â, dar provenit din alt─â surs─â sonor─â. /<fr. timbre
timbru n. 1. sunetul vocii sau al unui instrument; 2. semn imprimat pe unele hârtii, în virtutea legii: timbru fix; timbru poștal, marcă de francat scrisori sau pachete; 3. semn particular ce fiecare biurou de poștă imprimă pe scrisori [= fr. timbre].
*t├şmbru n., pl. e (fr. timbre, lat. t├Żmpanum, pop. *tymbanum, d. vgr. t├Żmpanon. V. timpan, timpin─â). Felu sunetulu─ş dup─â provenien╚Ť─â: timbru voci─ş omulu─ş, timbru metalic. Buc─â╚Ťic─â de h├«rtie cu marca statulu─ş sa┼ş figura suveranulu─ş care se cump─âr─â ╚Öi se lipe╚Öte pe o h├«rtie pin care cer─ş ceva de la o autoritate (o ├«nscriere ├«ntrÔÇÖo ╚Öcoal─â secundar─â or─ş superioar─â, chemare ├«n judecat─â) sa┼ş pe o chitan╚Ť─â. (Acestea se numesc ╚Öi timbre fiscale, fiind-c─â-s emise de ministeru de finan╚Ťe. Cele care se aplic─â pe scrisor─ş, peste care po╚Öta pune stampila, se numesc timbre po╚Ötale, dar ob. m─ârc─ş, ╚Öi-s emise de po╚Öt─â. S├«nt ╚Öi timbre fiscale numite fixe, adic─â o coal─â de h├«rtie pe care e tip─ârit un timbru).
TIMBRU s. I. marc─â, (Ban.) ╚Ötamp, (Ban., Transilv., prin Maram. ╚Öi Bucov.) ╚Ötempel. (~ po╚Ötal.) II. 1. r─âsunet, rezonan╚Ť─â, sonoritate, ton. (~ unui flaut.) 2. glas, ton, voce. (pop.) viers. (Avea un ~ grav, pl─âcut etc.)
timbru s. v. ATRIBUT. CALITATE. CARACTER. CARACTERISTIC─é. CLOPO╚ÜEL. ├ÄNSU╚śIRE. NOT─é. PARTICULARITATE. PROPRIETATE. SEMN. SPECIFIC. TR─éS─éTUR─é.
t├şmbru s. n. 1974 (med.) Buc─â╚Ťic─â de h├órtie, plastic etc. care se lipe╚Öte pe piele, servind drept suport pentru o substan╚Ť─â cu rol terapeutic v. chimioterapie (formal din fr. timbre; DEX, DN3 ÔÇô alte sensuri)
timbru (< fr. timbre; it. timbro; germ. Klangfarbe; engl. timbre), caracter al senza╚Ťiei auditive care permite s─â se disting─â diferite sunete* complexe av├ónd aceea╚Öi frecven╚Ť─â fundamental─â ╚Öi aceea╚Öi intensitate (1), ├«ns─â compozi╚Ťii spectrale deosebite (armonice* diferind ca num─âr ╚Öi intensitate). Pe l├óng─â ├«n─âl╚Ťime* (v. ╚Öi frecven╚Ť─â) ╚Öi intensitate (2), t. este cea de-a treia calitate a sunetului, aceea care-i confer─â personalitate sonor─â ╚Öi ÔÇ×culoareÔÇŁ proprie (cf. germ. Klangfarbe, textual ÔÇ×culoarea sunetuluiÔÇŁ), permi╚Ť├ónd nu numai individualizarea sursei emitente, f─âr─â a o vedea, dar ╚Öi diferen╚Ťierea calitativ─â fin─â a instr. muzicale de acela╚Öi fel (de ex. a dou─â voci (1) de sopr. care c├ónt─â aceea╚Öi not─â cu t─ârie egal─â). T. unui instr. muzical este o sintez─â, un rezultat al ├«nsum─ârii tuturor caracteristicilor sale vibratorii ╚Öi care ├«n final ├«i determin─â valoarea artistic─â. Sunt mai mul╚Ťi factori de care, ├«n mod direct sau indirect, depinde t. ├Än primul r├ónd se afl─â spectrul sonor al sunetului adic─â num─ârul ╚Öi intensitatea armonicelor care se amalgameaz─â cu sunetul fundamental. Aceste armonice au o dubl─â provenien╚Ť─â: mai ├«nt├ói oscila╚Ťiile elementului vibrator (ancie*, coard─â* etc.) ╚Öi apoi cele ale elementului rezonator (tubul cl., corpul vl. etc.), rezonatorul av├ónd rolul de a amplifica sunetul ini╚Ťial ╚Öi de a-i ad─âuga a╚Öa-numitele ÔÇ×frecven╚Ťe de rezonan╚Ť─âÔÇŁ (forman╚Ťii sunetului complex). Forma ╚Öi volumul rezonatorului (cutiei armonice, de rezonan╚Ť─â*) are o influen╚Ť─â decisiv─â asupra cantit─â╚Ťii ╚Öi calit─â╚Ťii forman╚Ťilor ╚Öi de aici asupra t. ├Än acela╚Öi timp, t. depinde de intensitatea ╚Öi ├«n─âl╚Ťimea sunetului, deoarece sunetele grave ╚Öi cele intense au un con╚Ťinut mai bogat ├«n armonice. ÔÖŽ Compozi╚Ťia spectral─â armonic─â ╚Öi contribu╚Ťia ei la formarea t. se manifest─â ├«n moduri ca ╚Öi infinite, ceea ce explic─â de ex. faptul c─â practic nu se ├«nt├ólnesc dou─â voci absolut egale ca t., ci cel mult asem─ân─âtoare. Un sunet fundamental ├«nso╚Ťit numai de primele 2-3 armonice este moale, p─âstos, pl─âcut; concomiten╚Ťa armonicelor 2-7 ├«l face bogat, plin, rotund, cald; dac─â prevaleaz─â armonicele ├«nalte ╚Öi lipsesc cele joase, sunetul devine aspru, strident, p─âtrunz─âtor; un num─âr mare de armonice distribuite uniform ╚Öi de t─ârie comparabil─â face t. luminos, str─âlucitor. Un sunet f─âr─â armonice (sau cu pu╚Ťine ╚Öi slabe, v. sunet) poate fi dulce, dar surd, s─ârac, adesea pu╚Ťin muzical. ÔÖŽ Cercet─ârile microanalitice din ultima jum─âtate de sec. au pus ├«n eviden╚Ť─â importan╚Ťa capital─â a a╚Öa-numitelor ÔÇ×procese tranzitoriiÔÇŁ ale sunetelor ├«n caracterizarea instr. muzicale ╚Öi ├«n constituirea t. lor. Acesta este determinat nu at├ót de spectrul armonic, ├«nregistrat ├«n perioada de stabilitate a sunetului (regimul permanent), c├ót mai ales de spectrul armonicelor existente ├«n perioadele de atac (1) ╚Öi extinc╚Ťie a sunetului ÔÇô precum ╚Öi ├«n perioadele de trecere de la piano* la forte* ╚Öi invers. ├Än perioadele tranzitorii (╚Öi mai cu seam─â ├«n aceea a atacului), sunetul are caracter de zgomot*, datorit─â structurii sale armonice variabile ╚Öi complicate. La acest zgomot inevitabil se adaug─â cel produs (la fel de inevitabil) de mecanismul specific instr. considerat (frecarea arcu╚Öului pe coarde sau ciupirea acestora, loviturile cioc─ânelelor la pian, suflul aerului ├«n tuburile sonore, vibra╚Ťiile neutile ale buzelor etc.). Imperfec╚Ťiunile fizice ale emisiei, dac─â nu dep─â╚Öesc anumite limite, dau execu╚Ťiei muzicale acea c─âldur─â ╚Öi via╚Ť─â care nu pot fi ob╚Ťinute de la o emisie (practic imposibil─â) desf─â╚Öurat─â dup─â legile riguroase ale acusticii clasice. Aceasta se ocup─â numai de regimul permanent al sunetului, f─âr─â a considera procesele tranzitorii, care sunt esen╚Ťiale ├«n muzic─â. De╚Öi sunetele armonice sunt de mult cunoscute, ├«i revine lui Helmholtz meritul de a fi demonstrat (1863), cu ajutorul rezonatorilor sferici, rolul armonicelor ├«n formarea t. Experien╚Ťele celebre ale lui Stumpf (1926) au ar─âtat c─â, amput├óndu-se ÔÇ×capulÔÇŁ ╚Öi ÔÇ×coadaÔÇŁ sunetului (adic─â perioadele tranzitorii), audi╚Ťia ÔÇ×corpuluiÔÇŁ s─âu propriu-zis (regimul permanent al vibra╚Ťiilor) nu mai permite s─â se identifice sursa emitent─â; fag. nu poate fi deosebit de vcl., iar vl. de cornet. O dat─â cu eliminarea proceselor tranzitorii, sunetul ╚Öi-a pierdut t. specific, personalitatea proprie. Aparatura acustic─â modern─â (oscilograful catodic etc.) ╚Öi metodele de microanaliz─â armonic─â a fenomenelor sonore au permis ad├óncirea cunoa╚Öterii calit─â╚Ťii timbrice, demonstr├óndu-se c─â sunetul muzical este un fenomen mult mai complicat de cum se ╚Ötia ╚Öi c─â nu i se pot aplica dec├ót ├«n parte ╚Öi ├«n prim─â aproxima╚Ťie legile riguroase, dar simplificatoare, ale acusticii* fizice.
T├ŹMBRU s. n. (< fr. timbre, ct. it. timbro): calitate a unui sunet articulat prin care acesta se deosebe╚Öte de un alt sunet articulat, rostit ├«n condi╚Ťii de durat─â, de intensitate ╚Öi de ├«n─âl╚Ťime (termen folosit mai mult cu referire la vocale). De aici sintagmele t. palatal, atribuit vocalelor anterioare e ╚Öi i, articulate ├«n regiunea palatului gurii, ╚Öi t. velar, atribuit vocalelor posterioare o ╚Öi u, articulate ├«n partea de dinapoi a cavit─â╚Ťii bucale.
timbru de ajutor expr. (friz., înv.) bacșiș.

Timbru dex online | sinonim

Timbru definitie

Intrare: timbru (marc─â)
timbru 1 pl. -e substantiv neutru
Intrare: timbru (sunet)
timbru 2 pl. -uri substantiv neutru