Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

22 defini╚Ťii pentru timbrat

TIMBR├ü, timbrez, vb. I. Tranz. 1. A aplica timbrul legal pe o scrisoare, pe un act oficial etc.; p. ext. a pl─âti o tax─â de timbru. 2. (Despre c├ónt─âre╚Ťi) A-╚Öi exersa vocea ├«n vederea ob╚Ťinerii unui timbru pl─âcut ╚Öi bine marcat. ÔÇô Din fr. timbrer.
TIMBR├üT, -─é, timbra╚Ťi, -te, adj. 1. (Despre scrisori, acte etc.) Pe care s-a aplicat timbrul legal. 2. (Despre voce) Cu timbru (2) pl─âcut ╚Öi bine marcat. ÔÇô V. timbra.
TIMBR├ü, timbrez, vb. I. Tranz. 1. A aplica timbrul legal pe o scrisoare, pe un act oficial etc.; p. ext. a pl─âti o tax─â de timbru. 2. (Despre c├ónt─âre╚Ťi) A-╚Öi exersa vocea ├«n vederea ob╚Ťinerii unui timbru pl─âcut ╚Öi bine marcat. ÔÇô Din fr. timbrer.
TIMBR├üT, -─é, timbra╚Ťi, -te, adj. 1. (Despre scrisori, acte etc.) Pe care s-a aplicat timbrul legal. 2. (Despre voce) Cu timbru (2) pl─âcut ╚Öi bine marcat. ÔÇô V. timbra.
TIMBRÁ, timbrez, vb. I. Tranz. A aplica timbrul legal pe o scrisoare, pe un act oficial etc. V. franca.
TIMBR├üT1, -─é, timbra╚Ťi, -te, adj. (Despre scrisori, acte, documente) Pe care s-a aplicat timbrul cuvenit. V. francat.
TIMBR├üT2, -─é, timbra╚Ťi, -te, adj. (├Än expr.) Voce timbrat─â = voce care are o bun─â rezonan╚Ť─â, care aminte╚Öte sunetul metalic al unui clopo╚Ťel.
timbrá (a ~) vb., ind. prez. 3 timbreáză
timbr├í vb., ind. prez. 1 sg. timbr├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. timbre├íz─â
timbrát adj. m., f. timbrátă; pl. timbráte
TIMBRÁ vb. a franca, a marca. (A ~ o scrisoare.)
TIMBRÁT adj. francat, marcat. (Scrisoare ~.)
TIMBRÁ vb. I. tr. A aplica, a lipi timbrul legal pe o scrisoare, pe un act etc. [< fr. timbrer].
TIMBR├üT, -─é adj. Care poart─â timbru, c─âruia i s-a aplicat un timbru. [Cf. fr. timbr├ę].
TIMBR├ü vb. tr. 1. a aplica un timbru; (p. ext.) a pl─âti o tax─â de timbru. 2. (despre c├ónt─âre╚Ťi) a-╚Öi exersa vocea pentru ob╚Ťinerea unui timbru (II) pl─âcut ╚Öi bine marcat. (< fr. timbrer)
A TIMBR├ü ~├ęz tranz. (scrisori, acte etc.) A ├«nzestra cu timbre (drept tax─â sau impozit). [Sil. tim-bra] /<fr. timbrer
timbrà v. a lipi un timbru pe.
timbrat a. 1. marcat cu un timbru: hârtie timbrată; 2. sonor: organ timbrat.
*timbr├ít, -─â adj. (d. timbru. Fr. timbr├ę ├«nseamn─â ÔÇ×cam nebunÔÇŁ. Timbrat se zice ÔÇ×affranchiÔÇŁ). Cu timbru: scrisoare, peti╚Ťiune, timbrat─â.
*timbr├ęz v. tr. (fr. timbrer). Pun timbru (ma─ş ales fiscal): a timbra o peti╚Ťiune.
TIMBRA vb. a franca, a marca. (A ~ o scrisoare.)
TIMBRAT adj. francat, marcat. (Scrisoare ~.)

Timbrat dex online | sinonim

Timbrat definitie

Intrare: timbra
timbra verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: timbrat
timbrat adjectiv