Dicționare ale limbii române

12 definiții pentru timbra

TIMBRÁ, timbrez, vb. I. Tranz. 1. A aplica timbrul legal pe o scrisoare, pe un act oficial etc.; p. ext. a plăti o taxă de timbru. 2. (Despre cântăreți) A-și exersa vocea în vederea obținerii unui timbru plăcut și bine marcat. – Din fr. timbrer.
TIMBRÁ, timbrez, vb. I. Tranz. 1. A aplica timbrul legal pe o scrisoare, pe un act oficial etc.; p. ext. a plăti o taxă de timbru. 2. (Despre cântăreți) A-și exersa vocea în vederea obținerii unui timbru plăcut și bine marcat. – Din fr. timbrer.
TIMBRÁ, timbrez, vb. I. Tranz. A aplica timbrul legal pe o scrisoare, pe un act oficial etc. V. franca.
timbrá (a ~) vb., ind. prez. 3 timbreáză
timbrá vb., ind. prez. 1 sg. timbréz, 3 sg. și pl. timbreáză
TIMBRÁ vb. a franca, a marca. (A ~ o scrisoare.)
TIMBRÁ vb. I. tr. A aplica, a lipi timbrul legal pe o scrisoare, pe un act etc. [< fr. timbrer].
TIMBRÁ vb. tr. 1. a aplica un timbru; (p. ext.) a plăti o taxă de timbru. 2. (despre cântăreți) a-și exersa vocea pentru obținerea unui timbru (II) plăcut și bine marcat. (< fr. timbrer)
A TIMBRÁ ~éz tranz. (scrisori, acte etc.) A înzestra cu timbre (drept taxă sau impozit). [Sil. tim-bra] /<fr. timbrer
timbrà v. a lipi un timbru pe.
*timbréz v. tr. (fr. timbrer). Pun timbru (maĭ ales fiscal): a timbra o petițiune.
TIMBRA vb. a franca, a marca. (A ~ o scrisoare.)

Timbra dex online | sinonim

Timbra definitie

Intrare: timbra
timbra verb grupa I conjugarea a II-a